Ce presupune munca pe platforme digitale și prin ce se deosebește de formele tradiționale de angajare?

În ultimii ani, munca pe platforme digitale a devenit o opțiune tot mai populară pentru cei care caută flexibilitate și surse alternative de venit. Fie că este vorba despre livrări, transport, servicii de curățenie, proiecte de freelancing sau alte activități intermediate prin aplicații și platforme online, acest model de lucru schimbă modul în care oamenii își desfășoară activitatea și relația cu angajatorii sau clienții.

Spre deosebire de formele tradiționale de angajare, munca pe platforme implică reguli, drepturi și responsabilități diferite, ceea ce impune aspecte noi legate de protecția socială, stabilitatea veniturilor și statutul profesional al lucrătorilor. În acest articol explicăm ce presupune munca pe platforme și prin ce se deosebește de angajarea clasică.

Munca prin platforme digitale versus angajarea clasică

Gândește-te la curierul care așteaptă în fața unui restaurant, cu telefonul în mână, până când aplicația îi dă un „ping” și o comandă. Nu are un șef care să-i spună bună dimineața, nu are un birou, nu are un program pe care l-a negociat cu cineva. Are un algoritm care îi trimite sarcini, îi calculează plata și îi notează fiecare livrare. În esență, acest tablou descrie munca pe platforme: un serviciu online, de regulă o aplicație, care pune în legătură cererea și oferta de muncă și lasă un program informatic să organizeze totul.

Alina Andronache

Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic

„Directiva (UE) 2024/2831 o definește chiar în acest spirit, ca muncă intermediată de o platformă digitală care folosește sisteme automate pentru a distribui și a gestiona sarcinile. Formele sunt foarte diferite între ele. Uneori, munca se prestează fizic, într-un loc anume, cazul curierului, al șoferului, al femeii care face curățenie sau îngrijește un vârstnic la domiciliu. Alteori - se face de oriunde, prin internet: traduceri, design, programare sau acele micro - sarcini mărunte prin care oamenii etichetează imagini și antrenează, fără să știe, inteligența artificială. Punctul comun este că relația nu seamănă cu un loc de muncă clasic. Iar aici stă diferența adevărată, și ea nu ține de aplicație, dar de cine deține controlul și cine duce riscul în spate”, susține Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Un angajat obișnuit are un contract, un salariu previzibil, concediu, contribuții plătite pe jumătate de angajator și o plasă de siguranță dacă se îmbolnăvește sau își pierde locul de muncă. Lucrătorul de platformă este, în cele mai multe cazuri, declarat „independent”. În realitate, platforma îi spune când și cum să lucreze, prin algoritm, dar îi lasă lui, integral, grija asigurărilor, a echipamentului și a zilelor în care pur și simplu nu vin comenzi.

„Probabil, te întrebi, cât de mare este fenomenul? Pentru Uniunea Europeană, studiul realizat de CEPS pentru Comisia Europeană estima 28,3 milioane de lucrători de platformă în 2022, cu o proiecție de circa 43 de milioane pentru 2025. Global, în jurul adoptării noii convenții din 2026, Organizația Internațională a Muncii vorbea despre peste 150 de milioane de oameni. Trebuie să recunosc, totuși, și chiar Organizația a admis-o într-un brief din februarie 2026, că nu avem încă un total global de încredere, fiindcă platformele nu publică numărul lucrătorilor activi și fiecare țară măsoară altfel. Știm sigur doar că fenomenul e mare și crește, iar un standard statistic internațional abia se construiește”, mai adaugă Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic. 

Elementul cu adevărat nou, care schimbă regulile jocului, este că șeful sau șefa a devenit un algoritm. Într-o firmă obișnuită, dacă primești o evaluare proastă, poți întreba un om de ce. Pe platformă, decizia o ia un sistem automat, adesea de neînțeles, iar tu nu ai la cine să te plângi.

Riscurile la care sunt expuși lucrătorii de pe platforme

Cel mai concret risc derivă dintr-o simplă întrebare: ce se întâmplă cu venitul tău într-o zi cu ploaie, când nimeni nu comandă nimic? Răspunsul - nu se întâmplă nimic, adică nu câștigi nimic, pentru că nu ai un salariu, ci doar ceea ce îți aduce algoritmul în acel moment. Cele mai citate cifre rămân, deocamdată, cele din raportul Organizației Internaționale a Muncii din 2021: pe platformele online, sarcinile complexe ajungeau, în medie, la 7,6 dolari pe oră, iar micro - sarcinile mărunte scădeau spre 3,3 dolari, cu venituri de sub 1 dolar pe oră în unele țări în curs de dezvoltare.

Alina Andronache

Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic

„Nu am date mai noi la acest capitol, tocmai pentru că statistici comparabile la nivel internațional abia acum sunt puse la punct. Tiparul de fond, însă, nu s-a schimbat. La instabilitatea venitului se adaugă vulnerabilitatea în fața algoritmului, care poate opri accesul la muncă dintr-o notă proastă sau dintr-un cont dezactivat, fără explicații și fără drept de apel real. Aici, directiva europeană din 2024 aduce, în premieră, limite ferme: interzice platformelor să prelucreze date biometrice sau semnale despre starea emoțională a lucrătorilor și să ia automat decizii grele, cum ar fi suspendarea unui cont, fără ca un om să poată interveni”, afirmă Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Riscul nu apasă însă la fel pe umerii tuturor, și tocmai aici perspectiva de gen devine esențială. Datele Organizației Internaționale a Muncii arată o segregare foarte clară, aproape ca o hartă a muncii pe platforme împărțită pe sexe.

Femeile sunt majoritare în sarcinile de tip freelance (în jur de 43%) și în micro - sarcini (circa 41%), adică exact în munca invizibilă, fragmentată și făcută de acasă. Bărbații domină, în schimb, platformele vizibile din stradă, transportul și livrarea (unde femeile ajung la doar 37%), și pe cele mai bine plătite din zona tehnică: în dezvoltarea de software femeile reprezintă abia 24%. 

Potrivit expertei, segregarea nu e doar pe orizontală, cine și ce tip de sarcină îndeplinește, dar și pe verticală, fiindcă zonele feminizate coincid, de regulă, cu cele mai prost remunerate. Așa se face că diferența de venit dintre femei și bărbați, pe care o știm din piața muncii clasice, se strecoară și în lumea platformelor, uneori chiar amplificată.

„Aici trebuie spus și un lucru care nuanțează tabloul, ca să fim corecte cu realitatea: multe femei aleg deliberat munca online tocmai pentru că le permite să împace viața de familie cu cea profesională. Flexibilitatea de a lucra de acasă, seara sau în pauzele dintre responsabilitățile de îngrijire este un motiv real pentru care platformele atrag femei care altfel ar rămâne complet în afara pieței muncii. Problema nu e, deci, că femeile fac o alegere proastă, ci că această alegere vine, în sistemul actual, la pachet cu un preț ascuns. Flexibilitatea aparent generoasă se plătește cu precaritate: venituri mici, muncă neregulată și, mai ales, o protecție socială subțire. Fiindcă tocmai programul parțial și întrerupt, care le convine pe termen scurt, le împinge sub pragurile minime de contribuție, femeile acumulează mai puține drepturi la concediu medical, la indemnizație de maternitate și la pensie. Cu alte cuvinte, ceea ce pare o soluție practică pentru a rămâne active devine, peste ani, o capcană a subprotecției”, menționează Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Și aceasta nu este totul. Există și o fațetă și mai dură a problemei. Organizația Internațională a Muncii a constatat că mulți lucrători au trăit sau au văzut discriminare și hărțuire, iar aceste experiențe au fost semnalate mai ales de femei, pe criterii de gen și de naționalitate, cu consecințe foarte concrete: mai puține oportunități de muncă și plăți mai mici. Alina Andronache spune că atunci când abuzul vine printr-un ecran, nu de la un șef sau o șefă pe care îi poți identifica, e mult mai greu de dovedit și de tras la răspundere.

Cum poți stabili dacă un lucrător al unei platforme este angajat sau desfășoară o activitate independentă?

Paradoxul de la care pornește totul e simplu: contractul spune un lucru, iar viața de zi cu zi arată exact opusul. Pe hârtie, lucrătorul e „independent”, liber și pe cont propriu. În practică, aplicația îi impune tarife, îi dictează traseul, îl notează și îl poate sancționa. Analiza Comisiei Europene din 2021 arăta că în jur de 93% dintre lucrătorii de platformă din UE erau încadrați ca activând pe cont propriu, iar chiar textul directivei, în considerentul 7, estimează că până la 5,5 milioane dintre ei ar putea fi greșit clasificați, adică, în realitate, salariați deghizați în freelanceri.

Alina Andronache

Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic

„Eurofound, în raportul Self Employment in the EU din 2024, numește fenomenul „activitate independentă falsă” și estimează că lucrătorii dependenți și cei fals independenți se apropie de un sfert din toate persoanele cu statut de independent. De ce e atât de greu de tranșat? Pentru că statutul juridic nu se decide după eticheta din contract, ci după cum se prestează efectiv munca, iar testele clasice ale subordonării, program impus, control, dependența de un singur „patron”, au fost gândite pentru fabrica și biroul secolului trecut, nu pentru un algoritm. Așa se face că instanțele europene au ajuns la verdicte opuse pe cazuri asemănătoare. Eurofound documentează, de pildă, cum în Spania inspecția muncii din Valencia a considerat curierii Deliveroo drept salariați și a obligat platforma să plătească retroactiv contribuțiile sociale, în timp ce un tribunal din Italia a refuzat reclasificarea unor curieri, pe motiv că erau liberi să aleagă când muncesc”, punctează Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Totuși, marea schimbare o aduce directiva europeană prin ceea ce se numește prezumția de angajare. Ideea răstoarnă sarcina probei: dacă faptele arată că platforma controlează și dirijează munca, relația se consideră, din start, un raport de muncă, iar platforma este cea care trebuie să demonstreze contrariul, nu lucrătorul epuizat care ar trebui să se judece ani de zile. 

„Prezumția se aplică de la 2 decembrie 2026 și nu are efect retroactiv. Un avertisment realist al juriștilor: fiindcă directiva lasă fiecărui stat să definească „controlul și direcția”, ea va funcționa diferit de la o țară la alta. La nivel mondial, convenția Organizației Internaționale a Muncii din 2026 nu impune o astfel de prezumție, dar cere statelor să asigure încadrarea corectă a lucrătorilor pornind, în primul rând, de la faptele reale. Iar clasificarea are, discret, și o dimensiune de gen. Fiindcă femeile lucrează mai des în sarcini mărunte, ocazionale și de acasă, tocmai munca lor scapă cel mai ușor testelor de subordonare și rămâne prinsă în capcana statutului de „independent”, chiar și atunci când dependența lor de platformă e totală”, menționează Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Lucrătorii de pe platforme și protecția socială 

Imaginează-ți un curier care își fracturează piciorul într-un accident, în timp ce livrează o comandă. Un salariat ar avea concediu medical plătit. „Independentul” de pe platformă rămâne, cel mai des, fără venit și fără nicio indemnizație, exact în ziua în care nu mai poate munci. Aceasta este, pe scurt, realitatea protecției sociale în lipsa unor reguli clare: parțială, iar uneori aproape inexistentă.

Alina Andronache

Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic

„Eurofound explică de ce: încadrat ca independent, lucrătorul plătește singur întreaga contribuție, fără partea angajatorului, iar multe sisteme cer un prag minim de venit sau de ore, greu de atins de cineva care lucrează ocazional. Rezultatul cel mai frecvent este că șomajul nici măcar nu îi este accesibil. Cadrul de principiu există. Principiul 12 din Pilonul European al Drepturilor Sociale spune că salariații și independenții aflați în situații comparabile ar trebui să aibă o protecție socială adecvată, iar Consiliul UE a adoptat în 2019 o recomandare în acest sens. Distanța dintre principiu și viața reală rămâne însă mare, pentru simplul motiv că sistemele de securitate socială au fost construite pentru angajarea stabilă, nu pentru munca fărâmițată de pe platforme”, spune Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Riscurile dezvoltării rapide a economiei de tip „gig” 

Riscul nu este ipotetic, este chiar direcția în care ne-am îndreptat ani la rând, pentru că întregul model de afaceri al multor platforme s-a bazat pe un truc simplu: declari lucrătorul „independent” și scapi de salariu garantat, de concedii și de contribuții. Federația europeană a serviciilor publice, EPSU, a numit fenomenul fără menajamente, „falsă activitate independentă” folosită pentru a reduce costuri pe seama oamenilor.

Alina Andronache

Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic

„Cu cât economia gig crește mai repede decât apucă legislația să se adapteze, cu atât mai mulți oameni rămân în afara plasei de siguranță. Iar potențialul de creștere este uriaș: dincolo de cifrele europene, unele estimări citate în dezbaterea internațională, între care ale Băncii Mondiale, sugerează că numai platformele online ar putea angrena câteva sute de milioane de lucrători la nivel mondial, cu o traiectorie ascendentă spre 2030. Sunt estimări, nu certitudini, dar sensul e limpede” afirmă Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Potrivit expertei, partea încurajatoare este că, exact în ultimii doi ani, legislația a început să recupereze terenul pierdut. Directiva (UE) 2024/2831 a intrat în vigoare la 1 decembrie 2024, iar statele membre au termen până la 2 decembrie 2026 să o transpună. În iunie 2026, la Geneva, Organizația Internațională a Muncii a adoptat prima convenție din istorie privind munca decentă în economia platformelor, care extinde protecții de bază tuturor lucrătorilor de platformă, indiferent cum le e clasificat statutul. 

„Nu întâmplător, aceeași conferință a adoptat și concluzii despre egalitatea de gen la locul de muncă, inclusiv despre riscul ca algoritmii și inteligența artificială să reproducă prejudecăți de gen în deciziile despre muncă. Convenția Organizației Internaționale a Muncii devine obligatorie abia după ce fiecare țară o ratifică și o transpune, ceea ce necesită timp. Cât despre Moldova, „Legea freelancerilor” chiar poate aduce sute de mii de oameni în zona formală, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării vorbește de aproximativ 440.000 de persoane azi în afara forței de muncă, dar rămâne un regim opțional, care clarifică statutul de independent fără a introduce prezumția de angajare pentru lucrătorii de platformă. Pentru o țară care își aliniază treptat legislația la acquis-ul UE, transpunerea logicii Directivei 2024/2831 rămâne un pas care încă urmează să fie făcut”, consideră Alina Andronache, Expertă de Gen în Politici Publice, Advocacy și Lobby Civic.

Concluzii

Ce se observă, în fond, sunt două forțe care trag în direcții opuse. Pe deoparte, tehnologia și modelul de cost al platformelor împing spre tot mai multă muncă fără garanții. Pe de alta, noul cadru european și internațional împinge spre încadrare corectă și protecție extinsă. Care învinge nu depinde atât de textele de lege, cât de capacitatea de a le aplica: o inspecție a muncii care funcționează, transparență impusă algoritmilor și praguri de contribuție realiste pentru cei care lucrează intermitent.

Fără asta, cei care rămân cel mai expuși sunt tocmai oamenii pentru care platformele fuseseră prezentate ca o șansă: femeile din munca de îngrijire, tinerii și migranții, care ajung să muncească mult, dar fără nimic sub ei în caz de cădere.

Între timp, Ministerul Muncii și Protecției Sociale este în proces de elaborare a unui proiect de lege privind reglementarea muncii prestate prin intermediul platformelor digitale. Documentul are drept scop crearea unui cadru juridic modern pentru desfășurarea activității prin intermediul platformelor digitale și transpune prevederile Directivei (UE) 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme. Totodată, proiectul urmărește asigurarea unui echilibru între flexibilitatea specifică acestui model de activitate și protecția drepturilor persoanelor care prestează activități prin intermediul platformelor digitale.

Vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă pe piața muncii din Moldova? Abonează-te la canalul nostru de Telegram - aici publicăm zilnic cele mai recente știri.