A fi sau a nu fi îndrăgostit de … muncă

În acest an, Ziua Îndrăgostiților ne prinde pe majoritatea dintre noi la muncă. Nu e de mirare, e mijloc de săptămână, iar sarcinile năvălesc peste noi, chiar și atunci când ne dorim un răgaz pentru iubire. De aceea, e bine să fim mereu îndrăgostiți. De propria persoană, de cei dragi și de cei din jurul nostru. E important să iubești și ceea ce faci. Munca este iubire. Prin felul în care alegem să contribuim, să aducem valoare, să transformăm, să simțim, să ajutăm. Dragostea și cariera nu trebuie să se saboteze una pe cealaltă. Secretul constă în echilibrul și în armonia dintre cele două. În această zi specială în care celebrăm iubirea, psihologul și psihoterapeutul Maxim Orîndaș te va ajuta să înțelegi mai bine de ce este necesar să-ți iubești meseria. A fi sau a nu fi îndrăgostit de munca ta poate depinde în mare măsură de calitățile personale pe care le evidențiezi în CV și de modul în care le dezvolți în timp.

Cum diferențiem stresul de dezgustul față de muncă?

Știm, e greu de explicat iubirea. Mai ales cea legată de muncă. Dar, totodată e atât de simplu. E un paradox în care trăim și în care găsim un sens. Toți conștientizează cât este de important să îți placă ceea ce faci. Dar, câți au curajul să-și urmeze pasiunea până la capăt? Confucius a fost cel care a marcat acest concept odată cu afirmația deja celebra: „Dacă-ţi place ceea ce faci, nu vei munci nicio singură zi din viaţa ta”. Steve Jobs a evidențiat, de asemenea, importanța iubirii față de meseria pe care o ai și cât de legat este acest aspect de succes. S-a demonstrat deja că atunci când faci ceva ce-ți aduce plăcere, devii mai productiv și mai atent la detalii. 

O carieră bazată pe pasiune este asemenea unui povești de dragoste pe care o ai cu munca de-a lungul vieții. Este o călătorie plină de emoție, explorare și o legătură profundă care transcende obligațiile banale ale unui loc de muncă. La fel ca în dragoste, căutarea unei cariere care aprinde pasiunea ta implică adesea un proces de autodescoperire, încercare și eroare și angajament neclintit.

Nimănui nu i-ar plăcea ca vânzătoarea de la magazin să-i arunce produsele supărată și îngâmfată de munca pe care o face. Sau ca medicul să îl trateze arogant doar pentru că este prea plictisit de munca pe care o face. Sau ca recepționista să-l ignore și să nu-i răspundă la întrebări, doar pentru că e iritată de munca sa. La prima vedere, aceste situații par să descrie persoane care nu-și iubesc munca și vin forțate la job de nevoile cotidiene. Sau de alte motive. Dar, psihologii spun că aceste comportamente ar putea fi generate de stres. 

Maxim Orîndaș

Psiholog și Psihoterapeut

„Există trei faze ale stresului: alarma, rezistența și epuizarea. E posibil ca cei care răspund grosolan sau sunt nervoși să fie în a doua sau a treia fază a stresului, adică fie sunt rezistenți, fie epuizați. Pot să reacționeze într-un astfel de mod, chiar dacă le place munca lor. De aceea, nu putem să interpretăm greșit și să spunem că nu își iubesc jobu”, menționează psihologul și psihoterapeutul Maxim Orîndaș.

Dragostea presupune chibzuință. Și măsură, chiar dacă se spune că inima nu gândește. Dar, de multe ori în viață, inclusiv în cea profesională, vedem cel mai bine cu inima, nu cu ochii. A fi mereu bucuros de job-ul tău poate fi periculos, atenționează specialiștii, pentru că, la un moment dat, poți să nu mai fii performant și astfel, apare anxietate, o stare emoțională în care o persoană resimte îngrijorare, neliniște și frică în absența unui pericol real. Aceasta poate afecta capacitatea de concentrare, eficiența în muncă și capacitatea de a face lucruri pe care în trecut le îndeplinea cu ușurință și plăcere.

„Nu doar cei din jur, dar și noi înșine putem să ne spunem: „Eu trebuie să mă bucur de job ca să fiu, de exemplu, performant. Această abordare ar putea să stresează persoana și o va face să-și epuizeze resursele, iar într-un final, va deveni anxioasă, furioasă, frustrată, depresivă. O formă de agresivitate poate să ne ofere un indiciu că trăim o stare depresivă”, mai adaugă Maxim Orîndaș.  

Ce trebuie să facem ca să nu ajungem aici?

Ai tot citit în articolele noastre anterioare îndemnul de a merge periodic în vacanțe, de a ieși cu colegii sau prietenii, de a identifica hobby-uri noi care să-ți aducă satisfacție sau o stare de bine. Dar, așa cum ți-am spus și atunci, îți repetăm din nou: toate aceste acțiuni pot ajuta doar parțial sau pe termen scurt, dacă alte nevoi sunt neglijate. Un accent deosebit se pune pe integrarea socială. 

„Dacă persoana are parte acasă de mult stres, dacă ezită să iasă cu prietenii în oraș, dacă gândurile sale sunt orientate doar la bani, sănătate, carieră sau alte priorități și dacă pe deasupra se va compara cu alți oameni, toate aceste lucruri o vor stresa, chiar dacă-și va lua o pauză, ceea ce poate fi benefic. Este important să ne asigurăm o viață plăcută, adică să adoptăm niște comportamente care ne provoacă plăcere”, menționează Maxim Orîndaș.

Dar, lucrurile nu sunt atât de simple cum ar părea. Pe lângă aceasta, trebuie să avem și o viață calitativă, de aceea este indicat să ne dezvoltăm abilitățile sau capacitățile pe care le avem, mai ales pe cele legate de muncă, acolo unde petrecem cea mai mare parte din viață. Curajul de exercitare a acestora instantaneu ne va aduce o stare de bine. Un alt aspect important este identificarea unui sens. Adică a unui drum, în care să credem. Și care să ne ducă către ceva.

„Aici vorbim despre valorile cardinale, care ne ghidează. Dacă eu sunt pasionat și una dintre valorile mele sunt cunoștințele, pe care le pot aplica la job, chiar dacă mă voi confrunta cu stresul, voi fi mulțumit și împlinit de ceea ce fac. Așa se explică faptul că mulți oameni, chiar dacă au parte de greutăți la muncă și situații stresante, vor reveni cu drag a doua zi, iar atunci când vor ajunge la capătul puterilor, vor lua o pauză, după care vor reveni la job cu o stare de foamete de informație, de implicare. Deci, important e să deținem niște valori, care să corespundă cu jobul nostru. În caz contrar, ne vom agăța, de exemplu, de salariu și în momentul în care acesta nu ne va mai mulțumi, va apărea starea de conflict interior”, punctează Maxim Orîndaș.

Tribul și necesitatea de apartenență 

Oricât de mult nu am avea nevoie de liniște și singurătate, suntem niște ființe sociale și avem nevoie de un „trib”. De zeci de mii de ani, oamenii au făcut parte dintr-un trib sau altul. Un trib adună un grup de oameni care au grijă unul de celălalt fiind legați printr-un puternic simț al valorilor și sensului comun, precum și un mod de a comunica. Atunci când ne simțim rău, putem apela la ceilalți, dar pentru aceasta trebuie să dezvoltăm niște abilități de comunicare, să devenim prieteni cu cei de la job sau măcar să avem câțiva oameni cu care să putem discuta, să ieșim undeva. 

Izolarea la job poate fi periculoasă și destul de complicată. Singurătatea e la fel de toxică ca fumatul a 15 țigări pe zi, spune Organizația Mondială a Sănătății. Noi, oamenii, evolutiv supraviețuim mai greu singuri. Uneori practic deloc. De aici și apare necesitatea de apartenență la un „trib”. Companiile care înțeleg foarte bine acest lucru organizează acțiuni de team building pentru a întări această senzație și pentru ca angajatul să simtă că vine de la un trib (casa, familia) la altul (serviciul).

Maxim Orîndaș

Psiholog și Psihoterapeut

„Dar, dacă vei simți mereu la locul de muncă stres, izolare, bullying, poate o agresivitate pasivă, atunci vei trăi într-un stres îndelungat, iar de multe ori, poți nici să nu îți dai seama că și tu ai devenit agresiv și îi poți ataca pe ceilalți într-o formă mai ușoară sau chiar directă. Iar aceasta te va costa mult”, ne avertizează psihologul. 

Familia sau cariera?

Răspunsul la această întrebare este simplu. Ambele. Dacă ai ajuns să te întrebi cum poți asigura un echilibru între aceste două aspecte și cum poți să le manageriezi pentru a nu se sabota una pe cealaltă, e un semn că ai nevoie de ajutor. Noi ne deprindem foarte ușor cu aproape orice și dacă obișnuim să ne reținem la serviciu regulat peste program, într-o zi vom considera că aceasta este o normalitate.

„Putem chiar să ne convingem că așa e bine, că ne place jobul și ne place să fim singuri. În aceste situații, avem nevoie de un ajutor din exterior. E important ca persoana să fie conștientă de acest ajutor”, menționează Maxim Orîndaș.

Dar, cât de corect este ca angajatorii care observă că angajații lor își neglijează viața personală să intervină? E destul de complicat, deoarece riscă să încalce niște limite și să pătrundă în viață personală a angajatului, ceea ce nu este corect. Această formă de „ajutor” poate fi considerată un abuz. Nimeni nu are dreptul să se implice în viața altuia, fără acordul acestuia. Soluția? Setarea sau conștientizarea propriilor valori. 

„Pentru cineva, într-adevăr, munca este mult mai importantă decât familia sau viața personală, iar pentru altcineva e total invers. Și ambii pot veni la job, dar lucrurile funcționează diferit: unul lucrează pentru că îi place ceea ce face, altul pentru ca să-și poată asigura familia. Ambii vin la job, dar satisfac nevoi diferite. Pentru asigurarea unui echilibru, avem nevoie și de valori setate corect”, declară Maxim Orîndaș.

Uneori, în relația noastră de iubire cu munca, pauzele sunt binevenite. Alteori, chiar necesare. Avem nevoie de pauze pentru a înțelege cu ce ne putem ocupa dacă dispare munca din viața noastră. Atunci când suntem în contact direct cu jobul nostru, putem să nu observăm acest lucru sau să nu avem timp pentru a medita asupra lui.

„După cum am spus deja, noi foarte ușor ne adaptăm cu lucrurile din viața noastră și atunci când lucrezi foarte mult și, mai ales, dacă ai parte de întăriri pozitive la job, cum ar fi o laudă, un anumit post care-ți permite să fii observat, respectat, să ai parte de o remunerație financiară pe măsură, iar dacă după  muncă, principalele tale ocupații sunt somnul, mâncatul sau necesitățile fiziologice, ar trebui să meditezi foarte bine asupra la ceea ce se întâmplă cu tine la moment. Asta explică de ce oamenii continuă să investească acolo de unde obțin beneficii, dar nu presupune costuri. Și atunci, o pauză de la job poate să le demonstreze acestor oameni că în viața lor nu sunt atât de multe activități care să le aducă plăcere și așa apare conștientizarea că e timpul să le descopere”, subliniază Maxim Orîndaș. 

Workaholismul: calea greșită de a te simți împlinit

Ești foarte ocupat cu jobul tău și viața personală cade în plan secundar sau lipsește cu desăvârșire? Îți place să muncești, să te implici în noi proiecte, să petreci multe ore la muncă sau chiar să ai 2-3 joburi în paralel? Dacă ai răspuns în gândul tău afirmativ  măcar la una dintre aceste întrebări, să știi că munca în exces este semnul unei dependențe, dar și a unor nevoi nesatisfăcute. Calitatea vieții noastre depinde de modul în care îmbinăm viața profesională cu cea personală și relația cu noi înșine. Preferabil, să existe o distribuire egală a timpului, interesului și energiei în toate cele trei sectoare. Desigur, echilibrul permanent este imposibil, dar ajustările, atunci când apar dezechilibre, sunt posibile.

„Workaholismul poate fi și un indicator al depresiei, pentru că fiind acasă, fără ocupația care ține creierul concentrat la job, mulți oameni pot simți o formă de depresie, iar gândurile și starea emoțională îi presează, se simt singuri acasă și înțelegând aceste lucruri, încearcă să compenseze cumva, să stingă din zgomotul acela mental prin mersul la job”, afirmă Maxim Orîndaș.

Dacă te confrunți cu o astfel de stare, este important să ceri ajutor, să vorbești cu cineva despre tot ce ți se întâmplă. De multe ori, când ne raportăm la propria persoană, nu putem să ne dăm sfaturi utile, dar când e vorba de altcineva, suntem capabili să identificăm și soluții.

„În cazul dat, noi ne disociem de problemă. Iată de ce, avem nevoie de un alt om din exterior, care este disociat de problema noastră, să ne ajute, să ne atenționeze că lucrăm prea  mult, că avem nevoie de o pauză. În astfel de momente, a doua sau a treia persoană ne poate spune că lucrurile, privite dintr-un alt unghi, arată total diferit. Aceasta ar putea să ne ajute să luăm o pauză sau alte decizii”, punctează Maxim Orîndaș.

Iubește! Începe cu tine!

Majoritatea cărților de dezvoltare personală este scrisă în baza acestui concept. Este atât de des utilizat în ultima perioadă, încât nu vrei, probabil, să mai auzi despre el. Dar, dincolo de aceste aparențe, este foarte important să-ți prioritizezi iubirea: mai întâi să înveți să te iubești cu adevărat pe tine, apoi pe ceilalți. Dar, și aici atenție la măsură. 

Maxim Orîndaș

Psiholog și Psihoterapeut

„Este important să înțelegi că nu trebuie să te adori, că există o diferență între a te respecta, a te iubi și a te admira. De multe ori, oamenii confundă și tind să creadă că sunt cei mai buni, deși lucrurile nu stau chiar așa. Compasiunea de sine sau stima de sine sănătoasă și adecvată ar însemna să te accepți așa cum ești, chiar dacă faci greșeli și să nu te blamezi pentru ele”, menționează Maxim Orîndaș.

Aceasta presupune o atitudine blândă față de propria persoană, ca a unui părinte călduros față de copilul său. Atunci când greșim, ne simțim vulnerabili, simțim o rușine, vinovăție, tristețe, anxietate, de aceea trebuie să fim mult mai blânzi cu noi înșine.  Nu uita, ai dreptul să greșești, dar încearcă să înveți din fiecare experiență eșuată. În acest mod, îți dezvolți toleranța la frustrare,  iar viața noastră presupune multe frustrări, de care nu ne putem ascunde. 

„Noi putem să le confruntăm, să le gestionăm, să ne adaptăm la ele. E foarte important să dezvoltăm toleranța la frustrare, acceptând lucrurile printr-o prismă de preferință. Nu trebuie să te accepți pe tine, nu trebuie să iubești pe tine, dar ar fi bine să te iubești în forma posibilă în care reușești. Dar, dacă nu-ți reușește acum acest lucru, nu uita că nu ești un om rău, nu e o catastrofă, nu înseamnă că nu vei putea tolera acest moment. E doar o chestiune de timp. Ai răbdare cu tine, nu doar cu cei din jur”, spune Maxim Orîndaș. 

Concluzii

Dacă ai ajuns până aici, să știi că ți-ai făcut unul dintre cele mai bune cadouri de Ziua Îndrăgostiților. Poate pare prea naiv sau lipsit de modestie să spunem acest lucru, dar, să știi că ne place să fim asumați. Da, da. Unul dintre cele mai bune cadouri. Te-ai îndreptat către tine. Într-un alt mod. Unul care presupune blândețe și afecțiune. Dar și efort. Și muncă. Dar suntem siguri că ai înțeles că doar prin muncă putem să obținem rezultate. Și la job. Și în familie. Și în viața personală. De aceea, e bine să iubești ceea ce faci. Viața este iubire. Iar iubirea este muncă. Ai grijă de inima ta. Ea are grijă de tine.