Munca în schimburi: condiții de remunerare și timp de odihnă

Tendințele și stilurile de viață s-au modificat rapid în ultima vreme. Împreună cu această schimbare, modul în care o persoană vrea să lucreze se schimbă în mod natural. În prezent, nu ne mai uităm la munca noastră doar ca fiind o sursă de venit prin care ne satisfacem nevoile. Ba din contră, oamenii, acum sunt nevoiți să găsească un echilibru între viețile personale și responsabilitățile de la locul de muncă. Aceștia își doresc să fie independenți din punct de vedere financiar, dar în același timp, este important pentru ei să aibă și timp liber pe care să îl poată petrece într-un mod plăcut. Din aceste motive, mulți angajați din țara noastră optează pentru munca în schimburi. În acest articol îți explicăm ce prevede acest concept, iar mai mulți lucrători, inclusiv managerul de resurse umane care aplică această formă de activitate vorbesc despre avantajele pe care le are munca în ture.

Ce presupune munca în schimburi?

Potrivit normelor legale, munca în schimburi, adică lucrul în 2, 3 sau 4 schimburi, se aplică în cazurile când durata procesului de producţie depăşeşte durata admisă a zilei de muncă, precum şi în scopul utilizării mai eficiente a utilajului, sporirii volumului de producţie sau de servicii. În aceste condiții, fiecare grup de salariaţi prestează munca în limitele programului stabilit, care se aprobă de angajator după consultarea reprezentanţilor salariaţilor, ținându-se cont de specificul muncii.

Trebuie să știi că munca în decursul a două schimburi succesive este interzisă. Programul muncii în schimburi se aduce la cunoştinţa salariaţilor cu cel puțin 14 zile înainte de punerea lui în aplicare. De exemplu, angajatul poate lucra de la ora 15:00 până la 24:00, iar colegul său își va începe tura de la 24:00 și va lucra până la 08:00, când va începe munca alt angajat. Programul de muncă este stabilit de angajator, în funcție de specificul lucrului. Durata repausului zilnic, cuprinsă între sfârșitul programului de muncă într-o zi şi începutul programului de muncă în ziua imediat următoare, nu poate fi mai mică decît 11 ore consecutive. De exemplu, dacă ai lucrat 8 ore într-un schimb și o oră a fost pauza de masă, următoarea tură poți să o ai doar peste 11  ore. 

Cum este stabilit numărul de ore de muncă?

Potrivit Codului Muncii, durata zilnică normală a timpului de muncă constituie 8 ore atât pentru angajații care muncesc în ture, cât și pentru cei cu regim obișnuit de activitate. Pentru cei cu vârsta de până la 16 ani, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăşi 5 ore. Salariaţii în vârstă de la 16 la 18 ani şi cei care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare, nu pot activa mai mult de 7 ore. Pentru persoanele cu dizabilităţi, durata zilnică a timpului de muncă se stabileşte conform certificatului medical, în limitele duratei zilnice normale.

Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili, prin convenţie colectivă, o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore. La lucrările unde caracterul deosebit al muncii o impune, ziua de muncă poate fi segmentată, în modul prevăzut de lege, cu condiţia ca durata totală a timpului de muncă să nu fie mai mare decât durata zilnică normală a timpului de muncă.

Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă şi constituie, așa cum am spus, 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus. La unităţile unde, ținându-se cont de specificul muncii, introducerea săptămânii de lucru de 5 zile este neraţională, se admite, ca excepţie, stabilirea, prin contractul colectiv de muncă şi/sau regulamentul intern, a săptămânii de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.

Cum are loc remunerarea salariaților care lucrează în schimburi?

Pentru început, trebuie să știi că este aplicat același sistem de remunerare ca și în cazul angajaților cu program obișnuit de muncă. Conform Legii salarizării, în funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică, pentru organizarea  salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare. Ce ar presupune aceasta? Așadar, sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină diferenţierea salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă şi include reţelele tarifare, salariile tarifare, coeficienţii tarifari, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare de calificare. În sectorul real, reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural, în convenţia colectivă şi la nivel de unitate,  în contractul colectiv de muncă.

Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat. Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale salariatului se stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor. Aprecierea performanţelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către angajator. Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de salarizare se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte salariul minim.

Potrivit Legii salarizării, angajatorul, indiferent de care sistem de salarizare aplică, trebuie să utilizeze în cadrul unității un sistem de evaluare și clasificare a funcțiilor pentru stabilirea nivelurilor de salarizare. Pentru a evalua dacă salariații prestează o muncă de valoare egală, angajatorul va lua în considerare aspectele de muncă ale salariatului, printre care:

• gradul de răspundere;
• nivelul de calificare și experiența;
• efortul și natura sarcinilor implicate;
• condițiile de muncă.

Acest sistem de evaluare trebuie să excludă discriminarea pe criteriul de sex și să asigure că salariații care prestează muncă egală și muncă de valoare egală nu au diferențe de salarizare nejustificate. În cazul în care diferențele de gen de salarizare depășesc 5%, iar aceste diferențe nu pot fi justificate de factori obiectivi și neutri din punctul de vedere al genului, angajatorul trebuie să remedieze situația. Inspectoratul de Stat al Muncii și Consiliul pentru egalitate au dreptul de a solicita angajatorului clarificări și detalii suplimentare cu privire la diferența de gen de salarizare, inclusiv explicații privind orice diferențe de salarizare între femei și bărbați care nu sunt justificate de factori obiectivi.

Dar, care este structura salariului?

În sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare. Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care  îl implică lucrările executate şi complexităţii lor. Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie,  şi luându-se în considerare vechimea în muncă. Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

Condiţiile principale de organizare a salarizării, inclusiv cerinţele tarifare în conformitate cu profesia, funcţia şi gradul de calificare, modul de tarifare a salariaţilor, criteriile şi normele de evaluare a performanţelor individuale şi /sau colective, normele de muncă, se stabilesc la încheierea contractelor colective sau individuale de muncă.

Statul reglementează retribuirea muncii salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, prin stabilirea mărimii salariului minim pe ţară şi valorii de referinţă pentru calcularea salariilor de bază ale angajaţilor din sectorul bugetar, altor norme şi garanţii de stat, prin stabilirea sistemului şi condiţiilor de salarizare a salariaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate de la buget, prin reglarea fondurilor de salarizare a angajaților din întreprinderile monopoliste.

Compensații pentru munca în schimburi în zilele de sărbătoare nelucrătoare

Compensația pentru munca prestată, în condițiile mun­cii pe schimburi, în zilele de sărbătoare nelucrătoare este retribuită, în conformitate cu condițiile Codului Muncii:

• salariaţilor care lucrează în acord - cel puţin în mărime dublă a tarifului în acord;
• salariaţilor a căror muncă este retribuită în baza salariilor tarifare pe oră sau pe zi - cel puţin în mărimea dublă a salariului pe oră sau pe zi;
• salariaţilor a căror muncă este retribuită cu salariu lunar - cel puţin în mărimea unui salariu pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca în ziua de repaus sau cea de sărbătoare nelucrătoare a fost prestată în limitele normei lunare a timpului de muncă şi cel puţin în mărime dublă a salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma lunară.

Pentru munca prestată în program de noapte se stabileşte un adaos în mărime de cel puţin 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului.

Program de muncă de noapte  este munca prestată între orele 22.00 şi 6.00.

Angajatorul este în drept să majoreze sporurile, adaosurile şi recompensele în raport cu nivelul lor minim stabilit de legislaţia în vigoare, precum şi să stabilească alte plăţi cu caracter de stimulare şi compensare în limitele mijloacelor proprii (alocate), prevăzute pentru aceste scopuri în contractul colectiv de muncă, într-un alt act normativ la nivel de unitate sau în devizul de cheltuieli pentru întreţinerea unităţii finanţate din buget.

Durata muncii în ajunul zilelor de sărbătoare nelucrătoare

Durata zilei de muncă (schimbului) din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii, cu excepţia celor cărora li s-a stabilit durata redusă a timpului de muncă sau ziua de muncă parţială.

La unitățile cu flux continuu și la unele lucrări cu regim de muncă neîntrerupt, care nu permit reducerea duratei zilei de muncă (schimbului) din ajunul zilei de sărbătoare nelucrătoare, ora/orele de muncă care nu pot fi reduse se consideră muncă suplimentară și se compensează cel puţin în mărime dublă.

Timpul de odihnă

Potrivit Codului Muncii, lucrul în zilele de repaus este interzis. Repausul săptămânal se acordă timp de două zile consecutive, de regulă, sâmbăta și duminica. Prin de­rogare de la această interdicție, antrenarea salariaților la muncă în zilele de repaus se admite în mai multe cazuri.

Astfel, Codul Muncii stipulează că atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului:

• pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea ţării, pentru preîntâmpinarea unei avarii de producţie ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale;
• pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.

Totodată, atragerea la muncă suplimentară se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului:

• pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus până la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;
• pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;
• pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;
• pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv.

Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decât cele prevăzute mai sus se admite cu acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor salariaţilor/sindicatelor. Durata maximă a timpului de muncă a salariaților nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele de muncă suplimentară. Ca excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele de muncă suplimentară, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână cu condiția ca media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

Se admite ca în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă să fie prevăzută posibilitatea de a compensa orele de muncă suplimentară cu ore libere plătite, cu acordul scris al părților. În acest caz, orele libere vor fi acordate în decurs de 30 de zile de la prestarea muncii suplimentare. 

La cererea scrisă a salariatului, care a prestat munca în zi de repaus sau în zi de sărbătoare nelucrătoare, angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va fi retribuită. Cu alte cuvinte, o altă zi liberă neretribuită poate fi acordată salaria­tului doar la cererea lui scrisă. Lipsa unei astfel de cereri exclude în principiu posibilitatea acordării altei zile libere.

Zilele de odihnă stipulate de programul muncii pe schimburi pot să nu coincidă cu zilele de repaus săptămânal, prevăzute de Codul Muncii. Salariații cu regim de muncă în schimburi nu au repaus săptămânal ci zile de odihnă conform programului muncii în schimburi.

Experiența angajaților maib care lucrează în schimburi: program flexibil și sporuri salariale

Pavel Martînov are 26 ani și activează în echipa Contact Center maib de nouă luni. În toată această perioadă, tânărul a activat atât în schimburile de zi, cât și în cele de noapte.

„Am activat practic în toate turele, de la 24:00 la 8:00 dimineața, între 8:00-17:00, 13:00-22:00 și 15:00-24:00. Acest program flexibil îmi oferă șansa să am mai multe activități și să-mi pot gestiona mai eficient timpul”, declară Pavel.

Datorită programului său de muncă flexibil, angajatul își face în paralel studiile la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, la facultatea de Drept. Mai mult, Pavel s-a înscris și la școala auto, iar la lecțiile de șoferie merge regulat. 

„Turele permit gestionarea altor activități și favorizează evoluția în viața de zi cu zi. Pentru mine, de regulă, tura care începe la 8:00 dimineața este cea mai convenabilă. Atunci când am de soluționat prin oraș mai multe chestiuni, îmi convine și o altă tură. În luna august și începutul lunii septembrie am lucrat doar în turele de zi, până acum, două luni am lucrat în schimbul de noapte”, menționează Pavel. 

Și Cătălinei State, munca în Contact Center maib îi oferă posibilitatea să studieze concomitent la facultatea de Științe economice și contabilitate de la ULIM. Tânăra de 20 de ani este responsabilă de preluarea apelurilor din partea clienților.

„Avem un program de muncă flexibil, aceasta este foarte bine. Odată ce Contact Center activează 24/24, ai posibilitatea să-ți stabilești un program de muncă conform necesităților pe care le ai. Activez 8 ore pe zi,  o oră este pauza de masă. Eu mai mult lucrez în schimburile de zi. Au fost ture în care am lucrat de la ora 15:00 până la 24:00. Învăț și la universitate, la frecvență redusă. Este foarte avantajos să-ți gestionezi activitățile zilnice și munca”, spune Cătălina.

Și pentru Daniel Bulachi, un tânăr de  22 ani, programul de muncă în schimburi este avantajos.

„Îmi place, este un început de carieră foarte bun. Am acumulat multe cunoștințe în domeniul financiar. Lucrez în conformitate cu graficul stabilit de manageri, dar orarul de muncă este flexibil, uneori încep lucrul la 8:00, alteori la 9:00. În unele zile pot lucra de la 13:00 până la 22:00. Încă nu am lucrat în turele de noapte”, afirmă Daniel.

Iar Maria Babcenco, o tânără de 22 ani, activează în Contact Center maib de doi ani. Acum este responsabilă de procesarea adresărilor clienților și acordarea suportului, inclusiv informațional, online. În trecut însă, timp de nouă luni, a fost responsabilă de recepționarea apelurilor clienților și activa în schimburi.

 „Momentan, programul meu de muncă este de luni până vineri, de la 9:00-18:00. Am lucrat anterior în schimburi, cel mai târziu cred că până la 21:00. Dar, în aceste cazuri, începeam munca la 12:00 sau 13:00. Este un program de muncă flexibil, inclusiv pentru persoanele care-și fac studiile, este destul de avantajos. Lucrul în schimburi îți oferă multă experiență”, declară Maria.

Graficul de muncă al angajaților este stabilit lunar, de către team leader, în urma discuțiilor cu aceștia. 

„Noi facem o statistică și analiză. Turele mereu se schimbă pentru ca oamenii să nu se plictisească, să aibă posibilitatea de a-și soluționa chestiunile personale. Un om nu poate mereu să lucreze în același schimb. Dacă un angajat are nevoie să-și schimbe tura, noi agreem și încercăm să ajungem la un numitor comun, ca să fie bine pentru toți. Contează și turele să fie asigurate cu personalul necesar, dar și angajatul să reușească să-și soluționeze planurile personale. Graficul se schimbă în fiecare lună. Înainte de a-l crea, adunăm toate solicitările din partea angajaților privind disponibilitatea lor de muncă. Ne consultăm cu ei de fiecare dată”, specifică Ecaterina Braga, team leader, suport clienți maib. 

Angajații pot opta pentru un program atât full-time, cât și part-time. „Turele încep de la 7:00 sau 7:30 și, corespunzător, se activează câte 8 ore full-time și 6 ore part-time. Dacă un angajat lucrează o noapte, o zi, respectiv va avea două zile libere să se odihnească. Turele de noapte sunt achitate suplimentar, de la ora 22:00. Tot de la această oră, le oferim și tichete de taxi, pentru a pleca acasă în siguranță, cu transportul organizat de bancă”, menționează Natalia Rabei, specialist Resurse Umane maib.

Pe lângă posibilitatea de a-și alege un program optim de muncă, angajații beneficiază lunar de bonusuri, iar trimestrial li se achită orele lucrate extra-program.  

„Bonusul de performanță se oferă la fiecare sfârșit de lună, pe lângă salariu. Acest bonus este stabilit în baza mai multor criterii, în funcție de testul lunar, numărul de apeluri, rata de apeluri soluționate. Acest bonus de performanță poate ajunge până la 150%. Eu la fel am activat în această echipă și chiar după trei luni am avut posibilitatea să depășesc norma de lucru lunară de până la 150%. Eram mai motivată din bonus, decât din salariu ca să mă autodepășesc în fiecare lună. În plus, după jumătate de an, are loc o creștere profesională pentru angajați”, mai adaugă Natalia Rabei.

Reprezentanții maib spun că sunt în căutare de angajați, dornici să lucreze în schimburi. „Noi, în cadrul Contact Center avem locuri disponibile atât pentru echipa de suport, care lucrează și în turele de noapte, și în turele de zi, cât și în echipa telesales, care se ocupă cu vânzarea creditelor la telefon. La moment, în echipa de suport clienți sunt 42 de angajați și în echipa telesales sunt 26. Per total, noi preconizăm să avem 79 de poziții acoperite”, punctează Natalia Rabei, specialist Resurse Umane maib.

Vezi joburile maib

Concluzii

Așadar, modul în care un om este mulțumit de munca sa îi influențează în mod clar viața personală. Dacă este bine motivat, nu este expus la situații stresante și are suficient timp liber, nu doar că va crește calitatea vieții, dar, de asemenea, și performanța în sine.

Munca în schimburi are atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre cele mai evidente avantaje sunt că poți avea zile libere și în timpul săptămânii, iar datorită programului de muncă flexibil, poți îmbina și gestiona mai bine activitățile personale, cu cele legate de muncă. 

Principalul dezavantaj este incapacitatea de a avea un program fix de muncă și riscul de apariție a izolării sociale. În unele cazuri, pot apărea probleme în relația de cuplu sau cu prietenii care au un program diferit de muncă și există riscul de apariție a unor probleme de sănătate. 

Important este însă să analizezi și să calculezi bine înainte de a face acest pas. Sperăm că articolul nostru îți va fi de folos, iar experiența tinerilor descrisă mai sus te va motiva să iei decizia corectă. Succes!