Codul Muncii ar putea fi completat cu un capitol nou care urmează să introducă un nou tip de contract în raporturile de serviciu. Este vorba despre un contract individual cu zero ore de muncă, care reprezintă un acord de muncă încheiat cu salariați care au un program de lucru neregulat sau care lucrează doar atunci când există activitate disponibilă. În astfel de situații, angajatorul se obligă să ofere muncă salariatului atunci când aceasta este necesară. Condițiile concrete diferă de la un contract la altul, însă, în unele cazuri, salariatul are libertatea de a decide dacă acceptă sau nu munca oferită.
Inițiativa legislativă aparține Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării și se află în consultări publice. Pentru a intra în vigoare, proiectul de lege trebuie să fie avizat de Guvern și aprobat de Parlament.
Contractul individual de muncă cu zero ore reprezintă o înțelegere între angajator și salariat, în urma căruia angajatorul nu garantează un număr minim de ore de muncă, iar salariatul prestează munca în funcție de solicitările angajatorului. Acest tip de contract se încheie în formă scrisă și trebuie să includă adițional procedura de notificare a salariatului privind programul de lucru.
De regulă, salariatul poate refuza perioadele de lucru care nu îi sunt convenabile. Acest tip de contract este utilizat, în special, pentru angajarea lucrătorilor sezonieri sau temporari, cum ar fi muncitorii necalificați sau îngrijitorii.
„Contractul individual de muncă cu zero ore (contract de muncă la solicitare) este o formă contractuală pronunțat atipică ce se caracterizează, în special, prin faptul că în contractul de muncă încheiat între părți nu este specificat un număr minim al orelor pe care salariatul ar trebuie să le muncească în favoarea angajatorului său și nici nu este specificată garanția existenței unui salariu. De regulă, atribuțiile de serviciu urmează a fi exercitate doar după o solicitare prealabilă din partea angajatorului, iar remunerația salariatului depinde de numărul de ore efectiv lucrate de către acesta. În acest caz nu este necesară prezența zilnică a salariatului la locul de muncă. Astfel de formă contractuală este destul de răspândită pe piața forței de muncă din cadrul Uniunii Europene. Acest tip de contract va diminua, inclusiv, și fenomenul muncii nedeclarate”, se menționează în nota informativă a proiectului de lege.
De exemplu, un hotel are nevoie de personal suplimentar doar în weekend sau în sezonul estival. În loc să angajeze un salariat cu normă întreagă, poate încheia un contract cu zero ore și îl cheamă la muncă doar în zilele în care este nevoie de personal. Salariatul este plătit exclusiv pentru orele prestate. Spre deosebire de un contract part-time, unde numărul de ore este stabilit în contract, în cazul contractului cu zero ore nu există o garanție privind volumul de muncă sau salariul lunar.
Atenție! Salariaţii angajaţi în baza unui contract individual de muncă cu zero ore beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii ca şi ceilalţi angajați din unitatea respectivă.
În cazul unui contract individual de muncă cu zero ore, angajatorul este obligat să informeze salariatul cu cel puțin 24 de ore înainte despre necesitatea de a se prezenta la muncă.
Totodată, angajatorul nu poate obliga salariatul să fie permanent disponibil, cu excepția situațiilor în care timpul în care acesta așteaptă să fie chemat la muncă este remunerat conform legii. În acest caz, pentru timpul de staționare produs din cauze care nu depind nici de angajator, nici de salariat, lucrătorul trebuie să primească o indemnizație de cel puțin două treimi din salariul de bază pe oră, dar nu mai puțin decât salariul minim pe oră prevăzut de legislație, pentru fiecare oră de staționare. De asemenea, chiar și în cadrul unui contract cu zero ore, durata unei zile de muncă (a unui schimb) nu poate depăși 12 ore.
După cum am menționat deja, salariatul are dreptul să refuze o ofertă de muncă în afara notificării prealabile, fără consecințe disciplinare. Totodată, lucrătorul poate să desfășoare activități pentru alți angajatori, cu excepția cazului în care există clauze de confidențialitate, loialitate sau de neconcurență.
Atenție! Salariatul care activează în baza unui contract cu zero ore va beneficia de un concediu de odihnă anual care se acordă conform duratei stabilite pentru funcţia sau specialitatea respectivă din unitate.
Contractele individuale de muncă la zero ore pot fi utilizate numai în activități unde volumul de muncă este fluctuant și justificat prin specificul activității unității.
Reține! Angajatorii nu vor putea avea mai mult de 30% din totalul salariaților cu contracte individuale de muncă cu zero ore. Dacă salariatul prestează un număr constant de ore de muncă pe o perioadă de 4 luni consecutive, contractul individual de muncă cu zero ore trebuie modificat într-un contract cu un număr fix de ore.
În mod general, contractul individual de muncă cu zero ore nu conține reglementări privind un salariu garantat, un program de lucru regulat sau anumite beneficii de muncă, deoarece, spre deosebire de contractele individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, oferă un nivel mai redus de protecție și garanții pentru salariat. Acesta este un tip de contract în care angajatorul nu garantează un număr minim de ore de lucru, iar salariatul este chemat la muncă doar atunci când există nevoie. Angajatul este remunerat doar pentru orele efectiv lucrate. Acest tip de contract este utilizat în mai multe state europene, precum Regatul Unit, Austria, Estonia și Norvegia.
Marele avantaj este că salariații angajați în baza unui contract cu zero ore pot presta muncă atunci când programul le permite, datorită flexibilității acestui tip de contract. Spre deosebire de angajații permanenți, care, de regulă, respectă un program de lucru stabilit de angajator, persoanele încadrate în baza unui contract cu zero ore își pot indica perioadele în care sunt disponibile să lucreze.
Totuși, să nu uităm și de riscuri. Întrucât acest tip de contract nu garantează un volum minim de muncă, este posibil ca salariatul să nu primească nicio tură sau nicio sarcină de lucru timp de mai multe zile sau chiar săptămâni. De asemenea, acesta nu poate ști cu certitudine când va avea următoarea oportunitate de a lucra.
Lipsa predictibilității îngreunează planificarea timpului și a veniturilor, ceea ce poate reprezenta o dificultate majoră, în special pentru persoanele care au și alte responsabilități, cum ar fi îngrijirea copiilor sau un al doilea loc de muncă.
Vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă pe piața muncii din Moldova? Abonează-te la canalul nostru de Telegram - aici publicăm zilnic cele mai recente știri.