Angajatorul poate reține bani din leafa salariatului ca să acopere daunele produse de el?

Te-ai întrebat vreodată ce trebuie să faci dacă ai distrus telefonul sau calculatorul de serviciu? Sau dacă ai provocat alte daune la locul de muncă? Ei bine, legislația muncii din Republica Moldova prevede că salariatul trebuie să achite toate pagubele produse angajatorului. Cum are loc acest procedeu, îți explicăm în articol. 

În ce cazuri salariatul achită daunele produse angajatorului?

Potrivit articolului 333 din Codul Muncii, dacă salariatul a produs o pagubă la locul de muncă este obligat s-o remedieze. Astfel, răspunderea materială deplină a angajatului constă în obligaţia acestuia de a repara integral dauna produsă. Condiția este însă că între el şi angajator să fie încheiat un contract care să stipuleze acest lucru. Salariatul repară prejudiciul și în cazul în care a primit bunurile şi alte valori spre decontare, în baza unei procuri unice sau când a provocat prejudiciul intenționat, stabilit prin hotărâre judecătorească. Lucrătorul poartă răspundere materială și atunci când:

• prejudiciul a fost cauzat în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante sau toxice;
• prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a materialelor, semifabricatelor, produselor, inclusiv în timpul fabricării lor;
• salariatului îi revine răspunderea materială deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă;
• prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 449, contractul scris cu privire la răspunderea materială deplină (individuală sau colectivă) poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins vârsta de 18 ani şi deţine funcţii sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vînzarea, transportarea sau folosirea în procesul muncii a bunurilor ce i-au fost transmise.

Totodată, conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială, în mărimea prejudiciului cauzat din vina lor, dacă acesta este rezultatul:

• consumului ilicit de bunuri materiale şi mijloace băneşti; 
• folosirii nejustificate a investiţiilor, creditelor, granturilor, împrumuturilor acordate unităţii; 
• ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale şi a mijloacelor băneşti.

Salariaţii de până la 18 ani poartă răspundere materială deplină doar pentru cauzarea intenţionată a prejudiciului material, precum şi pentru pagubele provocate în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante și toxice sau în urma comiterii unei infracţiuni.

În cazul răspunderii materiale colective pentru prejudiciul provocat, toți angajații sunt responsabili, indiferent dacă sunt sau nu toți vinovați. Rețineți că, potrivit legii, acest lucru este posibil numai dacă există un acord comun între angajator și membrii colectivului. La repararea benevolă a prejudiciului material, gradul de vinovăţie al fiecărui angajat se determină prin acordul dintre toţi membrii colectivului şi angajator. La stabilirea prejudiciului material de către instanţă, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului se determină de judecată.

Modalități de reparare a prejudiciului material

Mărimea pagubei cauzată angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidenţă contabilă. În cazul sustragerii, pierderii, distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului, mărimea prejudiciului material se calculează pornindu-se de la preţul de cost al bunurilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite. 

Reţinerea de la salariatul vinovat a sumei prejudiciului material, care nu depăşeşte leafa medie lunară, se efectuează prin ordinul angajatorului, care trebuie să fie emis în termen de cel mult o lună din ziua stabilirii mărimii pagubei. Dacă această sumă depăşeşte salariul mediu lunar, reţinerea se efectuează conform hotărârii instanţei de judecată. Dacă angajatorul nu respectă modul stabilit pentru repararea prejudiciului material, salariatul este în drept să se adreseze în instanţa de judecată.

Până la emiterea ordinului privind repararea pagubelor, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui. Pentru efectuarea acesteia, angajatorul este în drept să creeze, prin ordin o comisie cu participarea specialiştilor responsabili. Pentru stabilirea cauzei apariţiei prejudiciului, salariatul este obligat să scrie o explicație. Refuzul de a o prezenta se consemnează într-un proces-verbal semnat de câte un reprezentant al angajatorului şi, respectiv, al salariaţilor.

Se permite repararea daunei cu achitarea în rate dacă salariatul şi angajatorul au ajuns la un acord în acest sens. În asemenea cazuri, salariatul prezintă șefului un angajament scris privind repararea benevolă, cu indicarea termenelor concrete de achitare. 

Cât poate reține angajatorul din salariu?

Regulile de bază cu privire la acest aspect sunt specificate în Codul Muncii: articolul 148 enumeră motivele legale pentru care se poate reține o parte din salariu, iar articolul 149 — valoarea maximă a acestor rețineri.

Reţinerile din salariu pentru achitarea datoriilor se pot face în baza ordinului angajatorului pentru restituirea avansului eliberat în contul salariului; pentru întoarcerea sumelor plătite în plus, în urma unor greşeli de calcul; pentru acoperirea avansului necheltuit şi nerestituit la timp, eliberat pentru deplasare în interes de serviciu sau transferare într-o altă localitate ori pentru necesităţi gospodăreşti; pentru repararea prejudiciului material cauzat unităţii din vina salariatului.  

Angajatorul are dreptul să emită ordinul de reţinere în termen de cel mult o lună din ziua expirării datei stabilite pentru restituirea avansului sau achitarea datoriei, din ziua efectuării plăţii greşit calculate ori a constatării prejudiciului material. Dacă acest termen a fost omis ori salariatul contestă temeiul sau cuantumul reţinerii, litigiul se va examina de către instanţa de judecată la cererea angajatorului sau a salariatului.

Angajatorul poate reține în favoarea sa nu mai mult de 20% din fiecare salariu al angajatului. Legislația în vigoare spune că 50 la sută din leafă i se cuvine salariatului. Aceste limitări nu se aplică reţinerii din salariu a pensiei alimentare pentru copiii minori. În acest caz, suma reţinută nu poate fi mai mare de 70 la sută din salariul care i se cuvine lucrătorului.

Nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din serviciu, din plăţile de compensare şi din alte plăţi care, conform Codului de executare al Republicii Moldova, nu pot fi urmărite.

Angajatorul nu are dreptul să amendeze salariatul pentru întârziere, absentare și alte acțiuni. În astfel de cazuri, sunt permise numai sancțiunile disciplinare: avertizare, mustrare, mustrare severă și, în cazuri extreme, concediere.

Când lucrătorul este absolvit de răspundere materială? 

Potrivit legislației muncii, el este absolvit de plată dacă prejudiciul a fost cauzat în cazuri de forţă majoră, de extremă necesitate, de legitimă apărare, de executare a unei obligaţii legale sau contractuale, precum şi în limitele riscului normal de producţie. Totodată, salariaţii nu răspund pentru pierderile inerente procesului de producţie, pentru prejudiciile materiale provocate în circumstanţe neprevăzute care nu puteau fi înlăturate, precum şi în alte cazuri similare.

Ținând cont de gradul şi forma vinovăţiei, de circumstanţele concrete şi situaţia materială a salariatului, instanţa de judecată poate să micşoreze mărimea prejudiciului ce urmează a fi reparat de acesta. Măsura nu se admite însă dacă paguba a fost cauzată intenţionat.

Totodată, salariatul poate fi absolvit de răspundere dacă angajatorul renunţă, integral sau parţial, la repararea pagubei.

Ce se întâmplă însă când angajatorul îi provoacă pagube salariatului? 

Nu doar angajații, dar și șefii sunt obligați să repare prejudiciile provocate la locul de muncă. Dacă salariații sunt discriminați la serviciu sau privați, în mod ilegal, de a munci, trebuie să știe că prevederile Codului Muncii obligă angajatorul să repare prejudiciul moral sau material cauzat. Dacă paguba este de ordin moral, aceasta se repară cu acordarea unei sume de bani sau într-o altă formă materială, determinată de părți. În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătește suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea pagubei. O altă obligație a angajatorului este cea de a repara prejudiciul cauzat în urma privării ilegale de posibilitatea de a munci. În asemenea situații, angajatorul este obligat să compenseze angajatului salariul pe care nu l-a primit. Această obligație apare, în particular, în caz de:

• refuz neîntemeiat de angajare; 
• eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă; 
• staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic;  
• reţinere a plăţii salariului; 
• reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu; 
• răspândire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc.), a informaţiilor calomnioase despre salariat; 
• neîndeplinire în termen a hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

Care este modul de examinare a litigiilor privind repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzate salariatului? Pentru început, lucrătorul depune o cerere scrisă către angajator, care este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să emită ordinul corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia. Dacă salariatul nu este de acord cu decizia angajatorului sau dacă aceasta nu a fost emisă în termenul legal, salariatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanța de judecată, pentru soluționarea litigiului.

Sperăm că informația prezentată în acest articol te va face să-ți schimbi atitudinea față de bunurile de muncă pe care le utilizezi și te va face să înțelegi că ești responsabil de buna lor funcționare, iar dacă le-ai distrus, angajatorul îți poate reține bani din leafă pentru a acoperi pagubele. Totodată, trebuie să știi că angajatorul este obligat să repare prejudiciul provocat salariaților. Prin urmare, șeful care, în urma îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor sale prevăzute de contractul individual de muncă, a cauzat un prejudiciu material salariatului repară pagubele integral. Mărimea prejudiciului se calculează conform preţurilor de piaţă existente în localitatea respectivă, la data reparării prejudiciului, conform datelor statistice.