Analiză: Peste jumătate din familiile cu mulți copii din Moldova - condamnate la sărăcie absolută

Sărăcia rămâne una dintre cele mai acute probleme pentru oamenii din țara noastră, afectând aproape o treime din populație, iar 15% dintre cetățeni se confruntă cu forme extreme ale acesteia, care implică lipsa resurselor esențiale pentru o viață decentă. Familiile cu trei sau mai mulți copii sunt deosebit de vulnerabile, peste jumătate dintre acestea trăind în sărăcie absolută. Acestea sunt constatările raportului „Moldova Inegală”, lansat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare. Raportul mai scoate la iveală și faptul că decalajul economic dintre cei mai bogați și cei mai săraci rămâne alarmant: veniturile primului segment sunt, în medie, de șase ori mai mari decât ale celui de-al doilea.

Sărăcia care se moștenește

În 2024, aproape o treime din populația Moldovei trăia în sărăcie absolută, iar 15% în sărăcie extremă. Această situație reflectă o tendință îngrijorătoare de adâncire a inegalităților economice, mai ales în zonele rurale, unde rata sărăciei absolute este cu 21,3% mai mare decât în orașe. 

În ultimii ani, tendința arată o creștere constantă a numărului persoanelor aflate sub pragul sărăciei, alimentată de efectele crizelor multiple precum inflația accelerată, creșterea prețurilor la energie, impactul indirect al războiului din Ucraina și instabilitatea pieței muncii. Conform ultimelor date, rata sărăciei față de perioada pre - pandemică a crescut cu peste 8%, ceea ce indică o deteriorare semnificativă a condițiilor de trai. În zonele rurale, unde populația depinde în mare parte de activitatea în agricultură și transferurile sociale, se accentuează vulnerabilitatea economică.

Sărăcia nu afectează în mod uniform întreaga populație, dar lovește mai puternic anumite grupuri sociale, care se confruntă cu riscuri mai ridicate de excluziune și lipsuri materiale. Plecând de la ideea că sărăcia este o formă gravă de privare care compromite accesul la un trai decent, datele statistice confirmă că anumite categorii de populație sunt mai vulnerabile decât altele. Unul dintre cele mai afectate grupuri fiind cel al familiilor cu trei sau mai mulți copii.

Conform datelor furnizate de Biroul Național de Statistică pentru anul 2024, peste jumătate (53,2%) din aceste familii trăiesc în condiții de sărăcie absolută. Asta înseamnă că veniturile pe care le obțin abia dacă le permit să acopere necesitățile de bază, pragul oficial al sărăciei absolute fiind stabilit la 3.493 lei moldovenești pe lună per persoană.

„Analizând tendințele, se observă că pe măsură ce crește numărul de copii într-o familie, crește și riscul de a cădea în sărăcie. De exemplu, rata sărăciei în rândul familiilor cu trei copii sau mai mulți este cu 23% mai mare decât în cazul familiilor cu doi copii și cu 30% mai mare decât în cazul celor cu un singur copil. Aceste cifre arată o presiune economică semnificativă asupra gospodăriilor numeroase, care au nevoie de resurse sporite pentru a asigura nevoile esențiale ale tuturor membrilor familiei”, se menționează în raportul „Moldova Inegală”.

Alarmant! 3 din 10 minori trăiesc în sărăcie

Aproape 34% dintre tinerii sub 18 ani trăiesc în sărăcie absolută, ceea ce indică o expunere severă la lipsuri esențiale. Problemele economice se reflectă și în dificultatea tinerilor de a accesa servicii medicale: peste 13% dintre bărbații între 18 și 29 de ani nu își permit o consultație, iar 14,2% dintre femei din aceeași categorie nu pot acoperi costurile pentru transport sau medicamente. 

În zonele rurale, tinerii continuă să se confrunte cu un acces limitat la servicii comunale de bază: mai puțin de jumătate (42,3%) beneficiază de gaze naturale și doar un sfert (25,3%) au acces la canalizare. Accesul la apeduct și servicii de evacuare a deșeurilor este mai înalt, atingând circa 70% (în mediul rural). În ceea ce privește securitatea, încrederea tinerilor în poliție și în sistemul legislativ s-a menținut la un nivel moderat. Peste jumătate declară o „oarecare încredere” în poliție, iar 59% cred că legislația națională protejează victimele violenței în familie. Totodată, disponibilitatea de a raporta cazuri de violență este ridicată (83,2%), însă rămâne îngrijorător faptul că ponderea celor care consideră victima responsabilă într-un caz de viol este în ușoară creștere, ajungând la 12% în 2025.

Principalele inegalități cu care se confruntă vârstnicii

Veniturile stau în capul mesei. Mărimea medie a pensiei pentru limita de vârstă acoperă doar minimul de existență al unei persoane pensionare. În 2024, peste 43% dintre cei cu vârsta de peste 60 de ani trăiau în sărăcie absolută. Aproape jumătate dintre aceștia au declarat că o cheltuială de bază, precum achiziționarea de medicamente în valoare de 230 de lei, le-ar crea dificultăți majore. Drept rezultat, accesul limitat la servicii medicale din motive financiare rămâne o problemă gravă, afectând în special femeile vârstnice, dintre care 24% nu pot beneficia de îngrijire medicală atunci când au nevoie.Deși datele arată o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește activitatea fizică (ponderea celor care nu practică deloc sport a scăzut la 40% în 2025), totuși se constată o creștere alarmantă a consumului zilnic de alcool și tutun. Persoanele în etate din zonele rurale sunt mai dezavantajate în ceea ce privește accesul la servicii de gospodărie comunală: doar 10,3% sunt conectate la canalizare și circa jumătate la gaze naturale din rețea. Acest lucru este cauzat de resursele financiare limitate, care reduc capacitatea de a suporta costurile de conectare, precum și lipsa mobilității fizice și a sprijinului administrativ pentru a accesa programele de asistență sau investițiile publice.

Principalele inegalități cu care se confruntă persoanele cu dizabilități

În anul 2024, aproape jumătate dintre persoanele cu dizabilități (46,7%) trăiau în sărăcie absolută, cu o creștere alarmantă de peste 11 puncte procentuale față de 2020. Pentru 63% dintre aceste persoane, chiar și o cheltuială relativ mică, precum 230 de lei, reprezintă o dificultate majoră. Problemele economice sunt accentuate de accesul limitat la servicii medicale: peste jumătate dintre persoanele cu dizabilități au declarat că au evitat să meargă la medic chiar și în cazuri de urgență, din cauza costurilor. Situația este și mai gravă pentru femeile cu dizabilități, dintre care una din trei nu a putut accesa servicii medicale la nevoie.

Persoanele cu dizabilități se confruntă cu acces limitat la infrastructura de servicii comunale, cea mai mare inegalitate fiind înregistrată în cazul accesului la canalizare: doar 35,6% dintre gospodăriile în care locuiesc persoane cu dizabilități sunt conectate, față de 48,7% în rândul celor fără membri cu dizabilități. 

Principalele inegalități cu care se confruntă persoanele de etnie romă

În 2025, două treimi dintre persoanele de etnie romă au declarat că o cheltuială modestă pentru medicamente le-ar cauza dificultăți majore, iar peste 36% au afirmat că nu dispun de niciun ban pentru o astfel de necesitate. Mai mult de jumătate dintre romi au evitat să solicite ajutor medical chiar și în situații urgente, motivul principal fiind lipsa resurselor pentru transport, medicamente sau consultații. Aceste bariere sunt și mai severe în cazul femeilor rome de vârstă mijlocie, la care lipsurile economice se intersectează cu vulnerabilități de gen, determinând un acces și mai limitat la îngrijire medicală. Chiar dacă rata de asigurare medicală a crescut ușor până la 51,6% în 2025, această acoperire rămâne insuficientă în contextul în care barierele financiare directe persistă.

Comunitățile rome continuă să înregistreze mari inegalități în accesul la servicii comunale. Cea mai pronunțată inegalitate se atestă în accesul la gaze naturale, cu un decalaj de 35 punte procentuale față de cele non-rome (37,5% vs. 72%). Această disparitate aproape s-a dublat față de 2023 și reflectă impactul disproporționat al crizei economice și al majorării tarifelor asupra gospodăriilor cu venituri reduse, precum cele rome.

Inechități în venituri

În Republica Moldova, raportul dintre veniturile populației reflectă un nivel ridicat de inegalitate economică. Potrivit datelor recente ale Biroului Național de Statistică, veniturile celor mai bogați sunt, în medie, de aproximativ 6 ori mai mari decât ale celor mai săraci. În anul 2024, această inegalitate a atins un raport de 5,6401, în creștere față de 5,0761 în anul 2018. Analizând diferențele pe medii de reședință, se observă o ușoară îmbunătățire în zonele urbane, unde discrepanța dintre veniturile celor mai bogați și celor mai săraci s-a redus: de la un raport de 5,7972 în 2023, la 5,4153 în 2024. Această tendință sugerează o consolidare parțială a clasei de mijloc în orașe și o mai bună distribuție a veniturilor în mediul urban. În schimb, în zonele rurale situația s-a înrăutățit. În 2024, veniturile celor mai bogați din mediul rural au fost de 4,773 ori mai mari decât ai celor mai săraci, fiind în creștere cu 0,3 puncte față de anul precedent. Această evoluție negativă indică o accentuare a polarizării sociale în satele Moldovei și un declin al clasei de mijloc rurale. 

„Pe termen mediu, tendința generală este una de creștere a inegalității. Dacă în 2018 diferența dintre cele două extreme sociale era mai mică (raportul fiind de aproximativ 4,5), în prezent decalajul este considerabil mai mare. Această evoluție subliniază o distribuție inechitabilă a resurselor și evidențiază necesitatea unor politici mai eficiente de protecție socială, investiții în educație, dezvoltare rurală și crearea de oportunități economice echitabile pentru toate categoriile sociale. Republica Moldova se confruntă cu un nivel mai ridicat de inechitate economică comparativ cu media statelor din Uniunea Europeană”, se menționează în raport.

Concluzii

Pătura cea mai săracă rămâne și în continuare a fi dependentă de prestațiile sociale. Stratificarea veniturilor celor mai săraci din populația Republicii Moldova evidențiază o dependență semnificativă de transferurile sociale și remitențele din străinătate, în detrimentul veniturilor salariale stabile or, conform Biroului Național de Statistică, constatăm că sursele principale de venit provin din prestații sociale (pensii, indemnizații, ajutoare sociale - 36,3% în anul 2024) și transferuri bănești externe trimise de rudele plecate la muncă peste hotare (11,4% în 2024). Veniturile din muncă, în special cele salariale, au reprezentat istoric o proporție redusă din totalul câștigurilor lor. Deși decalajele rămân încă semnificative, în ultimii ani se observă o tendință pozitivă, când ponderea veniturilor din salarii în totalul veniturilor acestei categorii sociale este în creștere, ceea ce poate indica o ușoară îmbunătățire a serviciilor de suport pentru ocuparea formală și o integrare mai activă pe piața muncii.