Monitorizarea video a angajaților: între siguranță și respectarea vieții private

Suntem filmați la orice pas: atunci când intrăm într-un centru medical, când trecem pe lângă o instituție publică, când deschidem ușa unei bănci sau chiar la propriul loc de muncă. Dar, te-ai întrebat vreodată cât de legal este ca angajatorul să filmeze nonstop tot ce se întâmplă în oficiu? Cu siguranță că cei mai nemulțumiți sunt angajații care cad sub „privirea constantă” a camerelor de supraveghere video, orientate direct către ecranele de la calculatoarele și laptopurile lor. Dreptul angajatorului de a-și monitoriza video salariații există, însă este strict reglementat în Republica Moldova și trebuie exercitat cu respectarea drepturilor fundamentale ale angajaților, în special a celui privind datele cu caracter personal.

Dreptul angajatorului de a-și monitoriza video salariații

Pentru început, trebuie să știi că în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 133/2011, imaginea persoanelor fizice, inclusiv a angajaților, captată prin mijloace de supraveghere video constituie o informație cu caracter personal. În acord cu prevederile art. 4 din aceeași lege, datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: 

• prelucrate în mod corect şi conform prevederilor legii; 
• colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime, iar ulterior să nu fie prelucrate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică nu este considerată incompatibilă cu scopul colectării, dacă se efectuează cu respectarea prevederilor legale şi a garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează activitatea statistică, cercetarea istorică şi cea ştiinţifică; 
• adecvate, pertinente şi neexcesive în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt colectate şi/sau prelucrate ulterior; 
• exacte şi, dacă este necesar, actualizate. Datele inexacte sau incomplete din punctul de vedere al scopului pentru care sunt colectate şi ulterior prelucrate se şterg sau se rectifică; 
• stocate într-o formă care să permită identificarea subiecţilor datelor cu caracter personal pe o perioadă care nu va depăşi durata necesară atingerii scopurilor pentru care sunt colectate şi ulterior prelucrate.

Potrivit legii, utilizarea sistemelor de supraveghere video de către angajator în perimetrul locului de muncă este permisă doar în măsura în care aceasta se justifică printr-un interes legitim și este adecvată, necesară și proporțională cu scopurile urmărite, pentru asigurarea securității bunurilor, prevenirea unor incidente de natură penală sau disciplinară ori protejarea integrității fizice a angajaților și a altor persoane aflate în incintă.

Atenție! Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează doar cu consimțământul angajaților. Dar, acesta nu este singurul temei legal. În corespundere cu actele normative, consimțământul angajaților nu este cerut în cazul în care prelucrarea este necesară pentru realizarea unui interes legitim al angajatorului sau al unei alte persoane sau entități juridice de drept public căreia îi sunt dezvăluite datele cu caracter personal, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze drepturile şi libertățile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal.

Obligațiile angajatorului

Într-un răspuns oferit portalului delucru.md, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova atrage atenția asupra faptului că utilizarea sistemelor de supraveghere video în spațiile de muncă nu poate avea ca scop principal sau exclusiv monitorizarea constantă a comportamentului sau a performanței profesionale a angajaților. O asemenea practică ar reprezenta o ingerință disproporționată în viața profesională și, implicit, în viața privată a angajaților, fiind contrară principiilor fundamentale consacrate de Legea nr. 133/2011. În ceea ce privește numărul și locul amplasării camerelor de supraveghere, acestea trebuie stabilite în funcție de scopul legitim declarat, cu evaluarea proporționalității măsurii și analiza prealabilă a impactului asupra drepturilor și libertăților persoanelor vizate, cu respectarea principiului minimizării datelor.

Așadar, în lipsa unor motive legitime, bine întemeiate, supravegherea continuă a activității salariaților nu doar că încalcă principiile protecției datelor, dar riscă să fie calificată ca un abuz de drept din partea angajatorului. Pentru a respecta legalitatea acestei măsuri, angajatorul trebuie să se conformeze următoarelor condiții esențiale: 

• Temei legal clar pentru prelucrare - supravegherea video trebuie să se bazeze pe un temei legal clar, cum ar fi: îndeplinirea unei obligații legale, interesul legitim al operatorului (care nu prevalează asupra drepturilor persoanelor vizate) sau consimțământul, deși în contextul raporturilor de muncă, consimțământul, de regulă, nu este considerat valabil din cauza raportului de subordonare; 
• Efectuarea unei evaluări a impactului asupra vieții private - în cazul în care supravegherea video implică un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor angajate, angajatorul trebuie să realizeze o evaluare a impactului asupra protecției datelor, care include: justificarea necesității măsurii, analiza riscurilor pentru persoanele vizate, măsurile tehnice și organizatorice pentru minimizarea riscurilor;
• Limitarea duratei de stocare a imaginilor - datele colectate (înregistrările video) nu pot fi păstrate nelimitat. Trebuie stabilită o durată clară și justificabilă pentru stocare, în funcție de scopul urmărit (de exemplu: 15-30 zile, cu excepții motivate); 
• Măsuri tehnice și organizatorice de securitate - angajatorul este obligat să implementeze măsuri corespunzătoare pentru a preveni accesul neautorizat, pierderea sau divulgarea datelor video, cum ar fi: parole de acces, jurnale de acces, limitarea accesului la înregistrări doar pentru persoane autorizate;
• Transparență și drepturile persoanelor vizate - angajatorul trebuie să se asigure că persoanele supravegheate sunt informate în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul sistemului de supraveghere video și că pot cere acces la imaginile în care apar, respectiv, au drept de acces. Totodată, salariații pot formula obiecții sau cereri de ștergere a datelor în anumite condiții (dreptul de opoziție, dreptul de a fi uitat). Totodată, persoanele filmate sunt informate despre modalitatea de exercitare a acestor drepturi în regulamentele sau instrucțiunile interne. 
• Marcarea vizibilă a zonelor supravegheate - zonele unde sunt amplasate camere video trebuie semnalizate corespunzător prin afișe informative vizibile, în conformitate cu Decizia nr. 581/2015 cu privire lа арrоbаrеа formularului tipizat de informare privind efectuarea supravegherii prin mijloace video, modificată prin Decizia nr. 08 din 23 februarie 2023.

Camere video, țintite pe monitoarele salariaților

Potrivit Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, această acțiune constituie, în majoritatea cazurilor, o măsură excesivă și disproporționată de prelucrare a datelor cu caracter personal, deoarece contravine principiilor legalității, proporționalității și minimizării datelor, prevăzute de Legea nr. 133/2011. O astfel de practică echivalează cu o formă de supraveghere intruzivă și continuă a comportamentului profesional al angajaților, cu potențial de a afecta chiar și sfera vieții personale, în lipsa unor garanții solide și a unei justificări obiective și bine documentate. În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), orice măsură de monitorizare la locul de muncă trebuie să asigure un echilibru just între interesul legitim al angajatorului și dreptul angajatului la respectarea vieții sale private.

Supravegherea continuă a ecranelor calculatoarelor, fără informare prealabilă clară, scop legitim și evaluare a impactului asupra drepturilor persoanelor vizate, nu poate fi considerată o practică proporțională sau justificabilă din punct de vedere legal. Totodată, orientarea dispozitivelor de supraveghere video către ecranele calculatoarelor angajaților presupune un risc major de captare și prelucrare neintenționată sau excesivă a unor categorii de date cu caracter personal, inclusiv informații sensibile precum parole de acces la conturi electronice, corespondență privată, date financiare sau alte elemente ce țin de sfera vieții personale. Prin urmare, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu recomandă utilizarea sistemelor de supraveghere video în scopul monitorizării directe a activității digitale a angajaților, întrucât aceasta ar echivala cu o ingerință nejustificată în sfera drepturilor fundamentale ale persoanei, susceptibilă de a atrage răspunderea juridică a angajatorului, cu excepția situațiilor în care aceste acțiuni sunt absolut necesare.

Concluzii

În concluzie, monitorizarea video a angajaților este permisă doar în condiții clare. Pentru început, ar trebui să existe un scop legitim. Altfel spus, angajatorul trebuie să justifice utilizarea camerelor printr-un scop clar, precum: siguranța angajaților și clienților, protejarea bunurilor companiei, prevenirea fraudelor sau a altor încălcări grave. Totodată, supravegherea nu trebuie să fie excesivă. Nu este permisă, de exemplu, în vestiare, toalete, săli de odihnă, etc. Reține! Este interzisă supravegherea permanentă a angajaților, 24/7, fără justificare.