Moldovenii alocă, în medie, câte 17 minute pe zi pentru diverse forme de lectură, mai puţin în comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană, unde cititul ocupă 25 minute din durata zilnică a unui om. Totuși, cărțile nu reprezintă singura modalitate prin care oamenii pot învăța și accesa știința și cultura. Există și altele, precum muzeele, care oferă acest privilegiu și satisfacție. Muzeografii încearcă să ofere publicului evenimente și expoziții cât mai interesante, cât mai variate, astfel încât să determine cât mai mulți oameni din țară, dar și de peste hotare, să le viziteze instituțiile. Ce se ascunde în spatele acestei profesii și ce presupune munca unui muzeograf, aflăm, în continuare, de la Nina Morari și Ana Eremia, două angajate ale Muzeului Național de Artă al Moldovei, cu care am vorbit, inclusiv, despre muzeele viitorului.
Nina Morari are 29 ani și activează în calitate de muzeografă de peste șase ani. A studiat istoria și educația civică la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, din Cahul, apoi a făcut masteratul în domeniul managementului patrimoniului cultural, la Chișinău, timp în care a decis să se angajeze, iar de atunci, vine zilnic la muncă cu cea mai importantă misiune - de a transmite dragostea față de cultură și față de frumos tuturor celor care deschid ușa Muzeului Național de Artă al Moldovei.
„Este o muncă pe care o iubesc și căreia mă dedic în totalitate. Ador atmosfera și liniștea de aici. Clădirea însăși e foarte frumoasă și te simți bine doar intrând în ea. Până acum, am lucrat în Secția Relații cu Publicul, dar de aproape un an muncesc în Secția Artă Națională, gestionez Colecția de Grafică Națională. Mai exact, mă ocup de înregistrarea și conservarea operelor care se află în patrimoniul muzeului, dar și de gestionarea bazei de date a colecției”, susține muzeografa.
Ninei Morari îi revine sarcina și responsabilitatea de a fi la curent cu toate activitățile ce se desfășoară în muzeu, pentru a putea răspunde la orice întrebare, a ghida vizitatorii și a-i face să se simtă bine, pentru ca aceștia să-și dorească să revină nu de unii singuri, dar cu prietenii, părinții sau colegii de muncă.