De ce „Unde te vezi peste 5 ani” nu mai e o întrebare actuală?

Fiecare specialist HR sau recruiter se „înarmează” la interviurile de angajare cu un set de întrebări standard, menite să identifice dacă candidatul este potrivit sau nu pentru a fi parte din echipă. Unele din aceste întrebări chiar sunt eficiente, altele, însă, au devenit clișee care sunt adresate de dragul adresării. 

„Unde te vezi peste 5 ani?” e, probabil, în top-3 cele mai populare întrebări capcane la interviul de angajare. Scopul ei e unul cât se poate de eficace - în teorie: 

• de a înțelege care e viziunea de viitor și planurile candidatului;
• de a intui cât de consecvent e candidatul în privința propriei vieți profesionale;
• de a stabili dacă își vede viitorul în domeniul la care a aplicat și/sau dacă vrea să rămână în țară;
• dacă compania poate miza pe acest om ca membru de echipă.

„Unde te vezi peste 5 ani?”: o întrebare bună sau un clișeu?

Obișnuința de a pune această întrebare vine din perioada în care munca și contextul socio-economic erau mai stabile și oamenii își puteau face lejer planuri pe 3-5 ani. În anii `80-90 sau 2000 ideea de a rămâne la același loc de muncă în următorii 5 sau 10 ani era una realizabilă. Pe lângă asta, modul de gândire specific în URSS, precum că-i de dorit să rămâi toată viața la același job și că nu e bine să-ți schimbi ocupația, era încă foarte răspândit. 

Astăzi, când am trecut prin crize economice, pandemie și chiar un război, 5 ani e un termen în care viața noastră se poate schimba într-o mie de feluri. Generațiile milenială și Z nu mai sunt dispuse să rămână prea mult la un loc de muncă. Iar dacă luăm în calcul că ne putem reprofila într-un timp mai scurt și că migrația forței de muncă e un fenomen permanent în Moldova, cum putem ști ce vom face peste 5 ani?

Știm că mulți specialiști HR pot să nu fie de acord cu noi și ne dăm seama de ce: cum să înțelegi clar ce vrea omul de la viață și de la un loc de muncă? Dar pentru că ne-am asumat încă din titlu că această întrebare nu e la fel de eficientă și actuală precum se crede, venim și cu argumente. Iată care-s ele:

• Candidatul poate învăța pe de rost un răspuns care nu-i aparține, dar care e pe placul angajatorului și, astfel induce specialistul HR în eroare;
• Dacă nu ești pregătit, ca angajator, să oferi un contract de muncă pe o perioadă de mai mult de 1-2 ani, nu e clar de ce ai întreba despre planurile pe o perioadă de 5 ani;
• Ca echivalent, candidatul ar putea întreba: planificați să rămâneți pe piață/să vă extindeți/mutați business-ul peste 5 ani? Puține companii pot să dea un răspuns clar la această întrebare, cu atât mai mult un om simplu;
• Astăzi, retenția la job a scăzut considerabil, iar 5 ani a devenit un termen foarte mare când vorbim despre un contract de muncă sau un domeniu de activitate;
• Dacă candidatul spune că se vede peste 5 ani la același job, oare cât de multă ambiție și dorință de creștere are acesta? 
• Candidatul poate trece printr-o perioadă complicată din viața sa, în care caută răspunsuri și încearcă să înțeleagă ce-și dorește de la o carieră - prin urmare, poate pur și simplu să nu știe încă ce-și dorește în viitor;
• Chiar și un răspuns pe placul angajatorului nu reprezintă o garanție că omul nu va pleca de la job în viitorul apropiat.

5 întrebări alternative și mai relevante

Pentru că nu ne place să criticăm fără să oferim soluții, ne-am gândit la 5 întrebări potrivite pentru candidați, care se pot dovedi mai relevante și mai iscusite decât cea de mai sus: 

1. Îți setezi scopurile și sarcinile pe termen scurt sau preferi să planifici lucrurile pe o durată mai lungă?
2. Ce aspect ți s-a părut cel mai interesant și mai apropiat competențelor tale la acest loc de muncă?
3. În ce domeniu, nu neapărat asemănător, îți dorești să te dezvolți în viitor? (Ești la curent cu faptul oferim oportunități de reprofilare în interiorul companiei? - dacă e cazul)
4. Cum îți imaginezi creșterea profesională pentru poziția la care ai aplicat?
5. Ce este cel mai important pentru tine la un loc de muncă și la o echipă?

O atitudine profesionistă, dar prietenoasă, și întrebările cu sens - nu scoase din vreo carte sau învățate la cursuri, sunt cele care „cuceresc” un candidat. Garanții nu există și nici chiar cel mai perspicace intervievator nu poate ști 100% dacă un candidat va fi un membru bun de echipă sau nu va face față postului. De aceea, deschiderea și învățarea continuă sunt cele care ne ajută să identificăm oamenii valoroși - pentru job și pentru orice alt aspect al vieții.