Cât de riscant este jobul tău și cine ar trebui să-ți plătească indemnizația dacă te accidentezi la locul de muncă

71 de bărbați și două femei din țara noastră și-au pierdut anul trecut viața în accidente de muncă. Potrivit Inspectoratului de Stat al Muncii, în total au fost accidentați 518 lucrători. Din cauza deficienţelor de securitate, potrivit statisticilor, anual se înregistrează un număr mare de persoane afectate de acest fenomen. Dar, ce ar trebui să facă angajații dacă nimeresc în astfel de situații? Simplu, ar trebui să fie conștienți de drepturile și beneficiile lor și ar trebui să le exercite fără nicio reticență sau senzație de frică de a pierde locul de muncă. În acest articol îți explicăm tipurile de accidente la locul de muncă, cauzele care le declanșează, pedepsele pentru angajatorii care nu asigură securitatea salariaților și în ce măsură aceste cazuri sunt raportate către instituțiile abilitate.

Accidente de muncă vs accidente în afara muncii

Pentru început, trebuie să facem distincție între acești doi termeni. Potrivit Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, prin accidente de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, stres psihologic, electrocutare, arsuri, degerături, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de calamităţi naturale, etc.), ca urmare a acţiunii unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit:

• în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;
• înainte de începerea sau după încetarea lucrului, când salariatul se deplasează de la intrarea în întreprindere, până la locul de muncă şi invers, îşi schimbă îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie şi de lucru şi invers, preia sau predă locul de muncă şi mijloacele de producţie;
• în timpul pauzelor stabilite, când salariatul se află pe teritoriul unităţii sau la locul său de muncă, precum şi în timpul frecventării încăperilor sanitaro-igienice sau auxiliare;
• în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul oferit de unitate, precum şi în timpul îmbarcării sau debarcării din acest mijloc de transport;
• în timpul deplasării de la unitatea în care este încadrat salariatul, până la locul de muncă, organizat în afara teritoriului unităţii sau până la o altă unitate şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini sau a obligaţiilor de serviciu, în timpul util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al deplasării, indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport utilizat;
• în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte activităţi organizate de angajator în baza ordinului sau dispoziţiei emise de acesta;
• în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ori pentru salvarea altui salariat de la un pericol în circumstanţele specificate ale prezentului punct;
• în timpul instruirii de producţie sau practicii profesionale în bază de contract încheiat între angajator şi instituţia de învăţământ, între angajator, elevi şi studenţi.
  

Prin accident în afara muncii se înţelege un eveniment care a provocat vătămarea violentă a organismului salariatului, chiar dacă s-a produs în timpul de muncă al acestuia, la locul de muncă sau pe teritoriul unităţii, în condiţii neprevăzute la punctul anterior din prezentul Regulament, cauza directă a căruia este determinată de fapte ce nu are legătură cu îndeplinirea sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu (joacă, încăierare, automutilare intenţionată, sinucidere, cazuri de boală latentă şi moarte naturală, folosire a mijloacelor de producţie în scopuri personale fără permisiunea angajatorului sau conducătorului, comiterea unui furt din instituție, angajatorului, persoană fizică şi altele de acest gen). Toate situațiile enumerate trebuie să fie confirmate prin documente corespunzătoare.

Cercetarea accidentelor analizează, de asemenea, dacă cazurile comunicate sunt sau nu legate de muncă, precum și gravitatea acestora și orice încălcare a legislației muncii și a regulamentelor de siguranță. Așadar, accidentele de muncă se divizează în:

• accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a provocat pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă a salariatului pentru un interval de timp de cel puţin o zi, cu caracter reversibil după terminarea tratamentului medical, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;
• accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului salariatului, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;
• accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit interval de timp de la producerea lui decesul salariatului, confirmat de instituţia de expertiză medico-legală în modul stabilit.

De care prestaţii vei beneficia pentru reabilitare medicală în urma accidentelor de muncă?

Potrivit Legii 756/1999, salariații asigurați au dreptul la tratament medical corespunzător deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:

• tratament ambulatoriu;
• analize medicale şi medicamente;
• asistenţă medicală de urgenţă;
• servicii medicale în spitale şi clinici specializate;
• servicii de chirurgie plastică şi reparatorie;
• servicii de fizioterapie.

Angajatorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciilor medicale, acordate în scopul tratamentului sau reabilitării persoanei asigurate, care a suferit în urma unui caz asigurat suplimentar celor prevăzute de legislaţia în vigoare. Pentru a diminua sau compensa urmările deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, angajații, în cazurile stabilite de medicul expert al asigurătorului, au dreptul la îngrijire specială, tratament sanatorial, acoperirea cheltuielilor de transport pentru vizitarea instituţiilor medicale, sanatoriilor şi a cheltuielilor însoţitorului, materiale şi articole medico-sanitare pentru corectarea auzului şi văzului, mijloace ajutătoare tehnice (orice produs, instrument, echipament sau sistem tehnic utilizat de către o persoană cu dizabilităţi, de uz special sau general, care previne, compensează, monitorizează, diminuează sau neutralizează deficienţa persoanelor cu dizabilităţi). Acest drept se referă şi la acoperirea cheltuielilor pentru repararea lor. Lista materialelor, articolelor şi mijloacelor destinate diminuării sau compensării urmărilor deficienţelor de sănătate cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale se aprobă de către Guvern, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

Pe durata incapacității temporare de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională, asiguraţii beneficiază de indemnizaţie. Cuantumul alocației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat constituie 100% din baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale, stabilită conform art. 7 din Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului constituie 100% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern. Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele liber-profesioniștilor ce practică activitate în sectorul justiției se stabilește în proporție de 100% din salariul mediu lunar prognozat pe economie, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale se acordă persoanelor asigurate indiferent de durata stagiului de cotizare. Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se plătește pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacității de muncă, de către angajatorul la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică ­– de către Casa Națională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se plătește pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacității de muncă, de către liber-profesionistul ce practică activitate în sectorul justiției la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică ­– de către Casa Națională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de până la 180 de zile calendaristice, în intervalul de un an calendaristic, și se calculează din prima zi de concediu medical. În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant din instituția medicală poate propune, conform legislaţiei, prelungirea concediului medical peste 180 de zile calendaristice, dar nu mai mult decât cu 30 de zile calendaristice.

Medicul curant decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului de recuperare, cu menţinerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, reluarea activităţii la acelaşi loc de muncă sau la un alt loc de muncă ori propune, în modul stabilit de legislaţie, încadrarea într-un grad de dizabilitate. Dreptul la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de un accident de muncă sau de o boală profesională se confirmă prin certificatul de concediu medical, întocmit în modul stabilit de Guvern, și documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autoritățile competente.

În situația în care asiguratul a fost încadrat într-un grad de dizabilitate până la expirarea termenului de 180 de zile calendaristice, indemnizaţia se va acorda până la data la care i s-a stabilit gradul de dizabilitate.

Indemnizația de dizabilitate

Salariații care, în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, şi-au pierdut, total sau cu cel puţin 35%, capacitatea de muncă au dreptul la o indemnizație de dizabilitate, care se acordă lunar pe toată perioada în care beneficiază de pensie de dizabilitate din sistemul public de asigurări sociale. Cuantumul alocației diferă în funcţie de gradul de dizabilitate, stabilit potrivit legislaţiei.

Indemnizaţia de dizabilitate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite. Cererea împreună cu decizia de încadrare în gradul de dizabilitate şi decizia de pensionare, emise conform legislației, se prezintă asigurătorului. În termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, asigurătorul întocmește dosarul de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate, care trebuie să cuprindă:

• documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a îmbolnăvirii profesionale, întocmite de autorităţile competente;
• decizia de încadrare în gradul de dizabilitate;
• decizia de pensionare;
• declaraţia angajatorului cu privire la salariul mediu lunar asigurat al lucrătorului pentru ultimele șase luni premergătoare lunii în care sa produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvire profesională;
• propunerea medicului expert al asigurătorului cu privire la gradul de reducere a capacităţii de muncă, pentru asigurații cu dizabilităţi medii;
• cuantumul indemnizației de dizabilitate la care are dreptul salariatul.

Neprezentarea la examinarea medicală poate duce la respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei de dizabilitate.

Indemnizația de deces 

În urma producerii a accidentului de muncă sau a îmbolnăvirii profesionale soldată cu decesul persoanei asigurate, adiţional la pensia de urmaş, rudele beneficiază de indemnizaţie de deces, în temeiul art. 18 al Legii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756/1999.

De indemnizaţie de deces în urma accidentului de muncă sau a unei boli profesionale beneficiază:

• copiii asiguratului care, la momentul decesului acestuia au vârsta de până la 18 ani sau au împlinit această vârstă, dar fără a depăşi vârsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţământ secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi, sunt încadraţi într-un grad de dizabilitate, indiferent de vârstă;
• soţul asiguratului, care la momentul decesului acestuia este încadrat într-un grad de dizabilitate, a atins vârsta de pensionare;
• soţul sau unul dintre părinţii asiguratului decedat sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vârsta de 3 ani.

Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, corespunzător numărului şi categoriei persoanelor aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:

1. pentru copiii în vârstă de până la 18 ani sau peste această vârstă, fără a depăşi vârsta de 23 de ani, dacă îşi continuă studiile la instituţii de învăţământ secundar, mediu de specialitate şi superior, cursuri de zi, sau pentru copiii cu dizabilităţi, indiferent de vârstă:

• echivalentul a 5 salarii, calculate ca medie a salariului lunar al asiguratului decedat pentru ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 5 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru un copil;
• echivalentul a 8 salarii, calculate ca medie a salariului lunar al asiguratului decedat pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 8 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat, pentru doi copii;
• echivalentul a 12 salarii, calculate ca medie a salariului lunar al asiguratului decedat pentru ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvire profesională, dar nu mai puţin de 12 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs· cazul asigurat, pentru trei sau mai mulţi copii;

2. pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de dizabilitate sau a atins vârsta de pensionare - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar al asiguratului decedat pentru ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat;

3. pentru soţul sau unul dintre părinţii asiguratului decedat sau o altă persoană care, la momentul decesului asiguratului, nu lucrează şi are în îngrijire copii ai asiguratului sub vârsta de 3 ani - echivalentul a 3 salarii, calculate ca medie a salariului lunar al asiguratului decedat pentru ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională, dar nu mai puţin de 3 salarii medii lunare pe economie pentru anul premergător anului în care s-a produs cazul asigurat.

Persoana care se regăseşte în mai multe dintre situaţiile prevăzute mai sus va beneficia de indemnizaţia stabilită numai pentru una din aceste situaţii. Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 salarii medii lunare pe economie. În situaţia în care suma totală a indemnizaţiilor de deces este mai mare decât limita prevăzută, alocația acordată fiecărei persoane în drept se reduce proporţional. Indemnizaţia acordată copiilor victimei nu se reduce.

Totodată, legea definește accidentul de muncă ca fiind un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului angajatului ca urmare a acţiunii unui factor de risc şi care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacității de muncă ori la decesul angajatului. Indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau al decesului angajatului  în urma unui accident de muncă sau al unei îmbolnăviri profesionale este prevăzută de art. 18 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186/2008.

Legislația  prevede că angajatului căruia i s-a evaluat procentul capacităţii de muncă păstrată ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul angajatorului  care poar­tă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară (11.700 lei pentru 2023) pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului. În urma producerii a accidentului de muncă sau a îmbolnăvirii profesionale soldată cu decesul  angajatului, unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege, şi, în plus, le plăteşte, din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit până la vârstă de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale. În cazul decesului tinerilor, valoarea acestor indemnizații se poate ridica și la milioane de lei.

Ce se întâmplă însă dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul a fost provocat nu doar din vina angajatorului, dar  şi a victimei?

 În acest caz, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie al lucrătorului. Indemnizaţia unică se plăteşte de angajator, în modul stabilit de Guvern. În cazul în care angajatorul nu dispune de mijloace, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărârii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale unităţii. Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa judecătorească.

Indemnizaţia de deces se stabileşte de către Casa teritorială de asigurări sociale după locul de trai, prezentând următoarele acte:

• procesul-verbal de cercetare a accidentului muncă sau de constatare a bolii profesionale, (original sau autentificat cu ştampilă umedă a Inspectoratul de Stat al Muncii);
• certificatul de deces al asiguratului (original şi copie);
• buletinul de identitate (original şi copie);
• alte acte din care rezultă dreptul solicitantului, conform legislaţiei.

Acordarea indemnizaţiei de deces sau respingerea cererii se face prin decizia Casei teritoriale de asigurări sociale în termen de până la 45 de zile de la data depunerii cererii. Decizia de acordare sau de respingere se comunică în scris solicitantului în termen de până la 5 zile de la data emiterii.

Ce riscă angajatorii pentru neraportarea accidentelor? Dar pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii?

Dacă angajatorul nu a comunicat și/sau cercetat accidentul produs sau a raportat cu întârziere, conform Codului Contravențional (art 55³ alin.(3)) se sancționează cu amendă de la 300 la 400 de unități convenționale. În aceste situații, cazul poate fi investigat de inspectorii muncii pe baza unei cereri depuse de persoanele interesate.

Dacă nimerești într-o astfel de situație și nu știi cum să procedezi, anunță Inspectoratul de Stat al Muncii despre accident, apelând la numărul de telefon: 022 494129. Totodată, poți contacta Linia telefonică anticorupție: 02243465 pentru informații referitoare la comiterea actelor de corupție, a actelor conexe corupției, a altor fapte de comportament corupțial. Poți suna și la Telefonul Linia verde: 022499400 pentru  consultații ce țin de legislația muncii, întrebări, sugestii. Cererea poate fi depusă online pe site-ul Inspectoratului de Stat al Muncii.  

Persoanele responsabile de împiedicarea sau tergiversarea cercetării accidentelor poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Art. 183 din Codul Penal spune că Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat victime sau alte urmări grave, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani. Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

Situația în 2022: date statistice și tendințe

Potrivit Inspectoratului de Stat al Muncii, anul trecut au fost înregistrate 570 accidente în care suferit 588 de persoane. Astfel, potrivit datelor emise de instituție, cele mai multe persoane, 265 la număr sau 51,2% din numărul total au căzut de la înălțime și de la același nivel. Alte 165 persoane (31,9%) s-au prins, lovit sau strivit de mașini, utilaje, diverse obiecte, iar 25 de lucrători (4,8%) s-au accidentat din cauza căderii, prăbușirii, proiectării materialelor și obiectelor. Inspectorii muncii au stabilit că 23 de angajați (4,4%) s-au accidentat din cauza altor împrejurări.

În cazul a 19 salariați (3,7%) este vorba despre atacuri de premeditare, alte 12 persoane (2,3%) au fost accidentate în urma contactului cu obiectele și substanțele fierbinți și nocive, explozii, incendii, iar 7 lucrători (1,4%) s-au accidentat în urma contactului cu animalele și insectele. Totodată, doi angajații au fost electrocutați, iar unul a fost afectat de fenomenele naturale.

Accidentele de muncă cercetate s-au produs la 17 instituții din sectorul public și 62 unități din sectorul real. Au fost accidentate grav 73 persoane, inclusiv 9 femei și mortal 73 persoane (71 bărbați și 2 femei). Repartizarea după vârstă a persoanelor, care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă denotă că au fost accidentate mortal:

• 9 persoane cu vârsta de 51 – 60 ani;
• 7 persoane cu vârsta de 31 – 40 ani;
• 5 persoane cu vârsta de 41 – 50 ani;
• 4 persoane cu vârsta de peste 60 ani;
• 3 persoane cu vârsta de 18 – 30 ani. 

Totodată, au fost accidentate grav:

• 15 persoane cu vârsta de 51 – 60 ani;
• 14 persoane cu vârsta  - peste 60 ani;
• 11 persoane cu vârsta de 41 – 50 ani;
• 9 persoane cu vârsta de 18 – 30 ani;
• 4 persoane cu vârsta de 31 – 40 ani.

Așadar, care este totuși tendința? După cum am menționat deja, anul trecut s-au înregistrat 518 lucrători accidentați. Potrivit datelor statistice ale Biroului Național de Statistică, în 2021 această cifră era de 553 de persoane, iar în 2020 - 419 muncitori. În 2019 au fost identificate 493 de persoane, în 2018 - 503 salariați și în 2017 - 448 angajați. Pentru mai multe detalii statistice, te îndemnăm să accesezi link-ul indicat mai sus.

În ce domenii de activitate s-au produs cele mai multe accidente în muncă în 2022?

Comisiile de cercetare din cadrul întreprinderilor au stabilit 411 accidente cu incapacitate temporară de muncă. Au avut de suferit 414 lucrători. Inspectorii de muncă cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă au cercetat 159 cazuri de accidentare, inclusiv: 

• 70 accidente mortale, dintre care 26 de muncă, 31 în afara muncii, 13 accidente nu se încadrează în prevederile Regulamentului de cercetare a accidentelor de muncă;
• 72 accidente grave, dintre care 55 de muncă, 6 în afara muncii, 11 accidente nu se încadrează în prevederile Regulamentului de cercetare a accidentelor de muncă;
• 17 accidente cu incapacitate temporară de muncă. 
  

Ponderea cea mai mare revine domeniilor de activitate:

• industria prelucrătoare – 19 accidente, dintre care 4 mortale și 15 grave;
• construcție – 17 accidente, din care 7 mortale şi 10 grave; 
• alte activități de servicii – 11 accidente, dintre care 5 mortale şi 6 grave;
• transport şi depozitare – 7 accidente, dintre care 3 mortale și 4 grave. 

Cel mai frecvent, accidentele de muncă de anul trecut, potrivit specialiștilor Inspectoratului de Stat al Muncii, s-au produs  pentru că salariații au încălcat normele de securitate şi sănătate în muncă, dar şi din cauza sarcinii de muncă inadecvate a acestora. 

Anul trecut, inspectorii de muncă au întocmit 115 procese-verbale cu privire la contravenție. Totodată, 74 de procese-verbale cu privire la contravenție au fost trimise spre examinare instanţei de judecată, inclusiv pe:

• persoane fizice - 4;
• persoane juridice - 29; 
• persoane cu funcţie de răspundere -36. 

Dosarele de cercetare a accidentelor de muncă grave şi mortale, întocmite de inspectorii de muncă, au fost remise în adresa procuraturii și structurilor de poliţie pentru examinare sub aspect penal. Inspectorii au recepționat 1877 de informații parvenite de la unitățile controlate, privind îndeplinirea prescripțiilor emise în actele de control. 

Inspectoratul de Stat al Muncii consideră că un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor accidentelor de muncă, şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a acestora, este lipsa sau comunicarea cu întârziere a acestor informații. Spre exemplu, pe parcursul anului 2022 au fost comunicate 5 accidente produse în anii precedenți, din care 2 accidente de muncă grave, iar 3  cu incapacitate temporară de muncă. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nedeclarată. În asemenea situaţii, cercetarea accidentului devine posibilă numai după dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă dintre angajator și accidentat.

Cum accidentele de muncă influențează bugetul companiilor în care s-au produs?

Conform datelor, perioada de incapacitate temporară de muncă a persoanelor accidentate constituie 17.646 zile/om, determinând un indice de durată medie al incapacităţii temporare de muncă cauzată de accidente de 34,06 (număr de zile/om de incapacitate temporară de muncă ce-i revin unei persoane accidentate). Pierderile materiale, în urma accidentelor de muncă suportate de unităţile vizate în statistici, se estimează la 4.828,3 mii lei, dintre care:

• 50,1 la sută constituie plăţile conform certificatelor de concediu medical; 
• 1,5 la sută reprezintă plăţi pentru repararea prejudiciului cauzat; 
• 24,6 la sută sunt plăţile indemnizaţiilor unice în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesul angajatului;
• 23,8 la sută constituie valoarea mijloacelor de producţie defectate.

Art. 43 din Constituția Republicii Moldova garantează că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. Totodată, salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

Conform art.222 din Codul Muncii, una din direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este asigurarea priorităţii vieţii, integrităţii fizice şi sănătăţii salariaţilor, prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. 

Potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008, art.9, alin (1) angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată, iar art.13 lit. e) din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de lucru, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, angajatorul este obligat să adopte soluţii conforme cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, a căror aplicare va avea ca efect eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale, iar în cazul evenimentelor de accidentare, conform art.13, lit.p) să asigure comunicarea, cercetarea şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora.

Cum decurge cercetarea accidentelor de muncă?

Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu HG Nr.1361 din 22.12.2005, cu noile modificări ale Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 936/2020. Angajatorul va comunica imediat (prin telefon sau prin orice alt mijloc de comunicare) despre producerea accidentelor Inspectoratului de Stat al Muncii, Casei Naționale de Asigurări Sociale și, după caz, organului ierarhic superior, organului sindical de ramură sau interramural, Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (dacă este o intoxicație acută).

În cazul producerii accidentelor grave și/sau mortale, angajatorul este obligat să asigure accesul inspectorului de muncă la locul producerii accidentului și, suplimentar, să informeze subdiviziunea teritorială a poliţiei în a cărei rază s-a produs accidentul. În toate cazurile în care Inspectoratul de Stat al Muncii a aflat despre producerea unui accident, acesta are obligaţia să se autosesizeze.

Accidentele grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă din cadrul autorității competente în domeniul siguranței ocupaționale, iar cele cu incapacitate temporară de muncă  de comisia angajatorului. În cazul în care angajatorul nu are posibilitatea de a constitui o comisie de cercetare a accidentului, acesta va fi cercetat de Inspectoratul de Stat al Muncii.

Dacă printre accidentaţi se vor afla salariaţi ai altor unităţi din ţară sau din străinătate, angajatorul la care s-a produs accidentul va comunica imediat despre aceasta administraţiei unităţii respective şi reprezentanţei diplomatice a ţării cetăţenia căreia o avea accidentatul (în cazul accidentului mortal al salariatului unei unităţi din străinătate, detaşat în interes de serviciu la o unitate din Republica Moldova).

Accidentele de muncă suferite de angajații Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Administrației Naționale a Penitenciarelor şi Centrului Naţional Anticorupţie vor fi cercetate de serviciile lor de specialitate, care au competenţă numai pentru structurile din subordine.

Dar, în ce măsură metodele de cercetare diferă de gradul de accidentare? Spre exemplu, pentru cercetarea unui accident cu incapacitate temporară de muncă, în termen de cel mult 24 de ore din momentul recepționării informației, angajatorul va desemna prin dispoziţie scrisă comisia de cercetare. În cazul în care angajatorul nu are posibilitatea de a constitui o comisie de cercetare, astfel de accidente vor fi cercetate de Inspectoratul de Stat al Muncii în modul stabilit de Regulament. Accidentele suportate de elevi şi studenţi în timpul prestării muncii sau când îşi desfăşoară practica profesională în companii vor fi cercetate de comisia unităţii, cu participarea reprezentantului instituţiei de învățământ.

Accidentele grave şi mortale vor fi investigate de Inspectoratul de Stat al Muncii, care va desemna inspectorii responsabili de acest proces fără a se preta influenţelor de orice fel. La cererea autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale sau unităţii, instituţia medicală va elibera, în termen de 24 ore, certificatul medical cu privire la caracterul vătămării violente a organismului salariatului, iar instituţia de expertiză medico-legală, în termen de 5 zile după finalizarea expertizei, va elibera autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale, în mod gratuit, concluzia din raportul de expertiză medico-legală asupra cauzelor decesului accidentatului.

Dacă Inspectoratul de Stat al Muncii va constata că în cercetarea accidentului au fost comise erori sau au apărut noi circumstanţe, conducătorul Inspectoratului dispune o cercetare nouă sau una suplimentară. Responsabilitatea pentru comunicarea, cercetarea, raportarea, evidenţa corectă şi oportună a accidentelor produse în muncă, pentru întocmirea proceselor-verbale şi pentru realizarea măsurilor de lichidare a cauzelor o poartă angajatorul. Cheltuielile aferente cercetării accidentelor, efectuării expertizelor, perfectării şi expedierii dosarelor cercetării le suportă angajatorul.

Concluzii

Așadar, angajatorul, conform legislației, este obligat să creeze condiții de muncă nepericuloase și inofensive, iar salariații sunt obligați să respecte instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă și să-și dezvolte abilitățile, astfel încât să muncească în condiții inofensive pentru sănătate.

În Uniunea Europeană, sectorul cu cel mai ridicat risc de accidentare este cel al construcţiilor. Anual se înregistrează peste 1.300 de decese. În raport cu lucrătorii din alte sectoare, la scară mondială, pentru lucrătorii din construcţii riscul de deces este de trei ori mai ridicat, în timp ce riscul de accidentare este de două ori mai crescut. Noi deja am menționat că în țara noastră cele mai multe accidente de muncă s-au produs anul trecut în domeniile industria prelucrătoare, construcție, alte activități de servicii, transport şi depozitare.  Dar, cum un angajator ar putea evita producerea accidentelor la locul de muncă pentru a nu pune în pericol viața și sănătatea salariaților, dar și prevenirea sancțiunilor legislative, care, după cum ai observat, sunt destul de dure? Îți venim în ajutor și îți propunem trei recomandări:

Evaluarea riscurilor profesionale

Pentru a putea evita apariția accidentelor de muncă, este necesar să cunoști care sunt riscurile ce pot favoriza producerea acestora. Așadar, un prim pas este reprezentat de evaluarea riscurilor profesionale. Acesta constă în identificarea posibilelor pericole, în funcție de activitatea companiei, eliminarea acestora, pe cât de mult posibil și adoptarea unor măsuri de limitare atât a posibilelor riscuri, cât și a consecințelor.

Respectarea măsurilor necesare prevăzute de legislație

După ce au fost evaluate și identificate riscurile posibile existente, măsurile ce au fost stabilite cu scopul de a le reduce trebuie puse în aplicare cu ajutorul angajaților. Respectarea acestora ar trebui monitorizată de către angajatori, urmând să intervină prin soluționarea oricăror probleme apărute.

Instructajul în protecția muncii

Un ultim pas esențial pentru a putea evita apariția unui eveniment de muncă constă în instruirea angajaților cu privire la regulile de siguranță, procedurile de lucru și utilizarea echipamentelor de protecție. Angajatorii au obligația de a informa și instrui oamenii cu privire la respectarea măsurilor de siguranță, de a se asigura că au înțeles și de a le transmite orice modificare și/sau actualizare operată la nivel normativ.

Pentru o bună funcționare a oricărei companii, este necesară stabilirea unui plan de protecție a muncii, în care să fie identificate riscurile existente, să se implementeze măsurile necesare pentru evitarea producerii acestora (utilizând, spre exemplu, echipamente de protecție și implementând reguli de siguranță) și să se monitorizeze constant respectarea lor. Dacă încă nu este, sănătatea ar trebui să devină o prioritate pentru tine și colegii tăi.