Potrivit ultimelor date din ianuarie 2024, costurile alimentelor de bază în Moldova reprezintă 36,1% din salariul minim. Aceasta înseamnă că peste o treime din venitul minim al unui salariat din țara noastră este cheltuit pe necesități alimentare de bază. Comparativ cu multe alte țări europene, acest procent este destul de ridicat. Constatarea apare într-o cercetare sociologică, realizată de iData.
Comparativ cu țările din Europa de Est, Moldova se află într-o poziție intermediară în ceea ce privește povara costurilor alimentare. De exemplu, în Polonia, costurile alimentelor de bază reprezintă doar 13,2% din salariul minim, un procent semnificativ mai mic decât în Moldova. Estonia și Lituania au, de asemenea, procente mai mici, de 16,1% și, respectiv, 16,7%, pe când în Rusia și Belarus pentru alimentele de bază se cheltuie 39% și, respectiv 40,8% din salariul minim.
Vecinii Moldovei, România și Ucraina, prezintă situații diferite. În România, costurile alimentelor de bază reprezintă 24,2% din salariul minim, ceea ce, deși este mai mic decât în Moldova, încă indică o povară considerabilă. În Ucraina, însă, acest procent ajunge la 49,3%, cel mai mare din Europa.
Cu un procent de 36,1%, Moldova se află într-o situație mai puțin favorabilă comparativ cu multe țări din Europa de Vest, cum ar fi Regatul Unit și Irlanda, unde costurile alimentelor de bază reprezintă doar 7,2% din salariul minim. La nivel global, Moldova este într-o poziție mediană superioară, fiind mai bine decât multe țări din Asia și Africa, unde procentele sunt semnificativ mai mari. De exemplu, în Vietnam, costurile alimentelor de bază reprezintă 65,6% din salariul minim, iar în Nigeria acest procent ajunge la 116,5%.
În acest an, salariul minim în Republica Moldova este de 5.000 de lei, în creștere cu 25% față de 2023, pentru un program complet de lucru de 169 de ore (în medie pe lună) sau 29,58 lei pe oră. Salariul minim pe ţară se stabileşte anual de către Guvern şi reprezintă mărimea minimă a retribuţiei în lei, pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă pe lună sau pe oră, realizată de un angajat.