Tot ce trebuie să știi despre angajarea după 40+

Tema articolului de azi: angajarea după 40 de ani.

Bun subiect? Bun subiect.

Ușor subiect? Deloc!

De ce?

Unu la mână, sunt depărtișor de 40 și tot ce mă poate încerca momentan, e un fior timid, abia un pui de panică legat de 30, nimic mai mult.

E în regulă, totuși. Când nu trăiești o situație sau un caz, dar vrei să îl tratezi, te informezi. Bun, hai să consultăm sursele.

Doi la mână, e delicată treaba și aici, însă.

Sursa Monster îmbărbătează candidatul de peste 40 și-l îndeamnă să nu dispere, să depună candidaturi, să nu se încreadă în miturile ramolirii profesionale, că nu ar fi acceptat, că nu ar fi perceput ca un lucrător eficient, că e prea târziu să facă schimbări sau alte asumpții în măsură să alimenteze reticențe, și să calce, temerar și cu fruntea sus, pe podiumul carierei luminate de îngerași ai meritocrației, cu torțe în mâini.

Pe de altă parte, sursa Republica oferă un articol preluat de pe Amaliasterescu.ro, unde este deplânsă situația cetățeanului român de peste 40 de ani care, aparent, are tot curajul doinit de Monster, dar care nu este luat la muncă din alte motive, care ar ține mai curând de neprofesionalismul, superficialitatea sau prejudecățile angajatorilor care, fie ar evita să remunereze experiența și priceperea, preferând angajați mai tineri și mai nepretențioși, fie s-ar teme să fie eclipsați de calitatea angajatului cu ani în spate, fie au gerontofobie cronică, dar înțeleg tare prost ce înseamnă bătrân, fie pur și simplu nu se pricep la recrutare. Oamenii vor, deci, să fie angajați, dar sistemul le este potrivnic, ăsta ultimul mai manifestându-se și în toată splendoarea cumătrofiliei sale.

Confuzie... pe cine să crezi? Suntem, totuși, valoric, geografic, poate și la nivel de năravuri edificatoare, mai aproape de România. Oricum, însă, nu e sigur.

Olesea...?

Olesea Ursu, fondatoarea Leader-HR și expertă în resurse umane, mi-a făcut bucuria de a-mi oferi o lumină autohtonă asupra subiectului.

Celor de peste 40 de ani le este foarte greu, spune ea. Orice angajator vrea tineri, oameni activi care să poată învăța rapid, să cunoască programe și instrumente moderne de lucru, iar cei trecuți de 40 par să nu posede – în viziunea angajatorului – calitățile respective.

Mi-a mai spus Olesea despre un caz, la o companie de la noi, unde au fost dați afară toți angajații de peste 40, din vânzări, în numele împrospătării echipei și a viziunilor aferente.

Cu toate astea, cei de peste 40 pot fi buni, într-adevăr, pot avea ce le trebuie, însă chiar dacă experiența pe care o au e valoroasă, angajatorii nu vor să achite salarii mai mari, spune Olesea. Eu lucrez, cu cei de 40 de ani și mai mult, pe poziții de top, strategice. Dacă nu sunt în poziții de top sau greu de înlocuit, atunci pot fi ușor substituiți de angajați mai tineri. Sunt multe variabile în joc: angajatorul, industria, competențele și educația candidatului, bugetul alocat, cultura organizației etc.

Deci, întreb eu mânat de o bruscă revelație, dacă ai 40 și nu ești cine știe ce calificat, astfel încât să ocupi un post administrativ, ceva, important, ești cam pierdut, nu?

Răspunsul n-a fost gândit numaidecât astfel încât să nu te pună pe gânduri.

Cam așa, conchide Olesea Ursu, fondatoare a Leader-HR și expertă în resurse umane.

Care ar fi concluzia, neprețuit cititor?

Încearcă să nu îmbătrânești. Nu știu, vezi, treci pe roșu când vine mașina timpului, lasă-te tamponat, întovărășește-l pe Făt Frumos la căutat tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, te descurci tu...

Dacă, totuși, nu-ți reușește planul de mai sus, încearcă altă chestie: fă ceva cu viața ta, dar fă ceva temeinic, demn de trecerea ireversibilă a timpului, astfel ca, la 40 de ani, să fii și ceva și cineva în același timp. Adevărul e că, din nefericire, nici atunci nu ai garanții, dar șansele sunt măcar cu puțin mai mari.

Apropo, dacă ești pensionar și ești în căutarea unui loc de muncă, în rubrica: Locuri de muncă pentru pensionari ai putea să-ți găsești unul.

Pe mâine, amice.