Managementul crizei

Proces prin care organizațiile identifică, evaluează și răspund la incidente sau evenimente majore care amenință să perturbe operațiunile, să dăuneze reputației sau să afecteze serios interesul financiar sau securitatea. Crizele pot varia de la dezastre naturale și accidente tehnologice până la scandaluri financiare și crize de PR. 

Procesul de management al crizei are câteva etape:

  1. Prevenirea crizei - Identificarea riscurilor potențiale și implementarea măsurilor de prevenire pentru a reduce probabilitatea apariției unei crize. Pot fi evaluări de risc regulare, formare și instruire a angajaților și crearea de sisteme de monitorizare și control.
  2. Pregătirea pentru criză - Dezvoltarea unui plan de management al crizei care include proceduri detaliate pentru răspunsul la diverse tipuri de crize. Planurile pot include liste de contact pentru echipele de răspuns la criză, instrucțiuni pentru comunicare în timpul crizei și scenarii pentru exerciții de simulare.
  3. Identificarea crizei - Detectarea timpurie a unor semne care indică o potențială criză. Poate fi vorba de monitorizarea continuă a mediului intern și extern al organizației pentru orice indicatori de avertizare timpurie.
  4. Răspunsul la criză - Activarea planului de criză și mobilizarea resurselor necesare pentru a aborda situația. Comunicarea eficientă este importantă în această fază, atât intern cât și extern, pentru a informa părțile interesate și pentru a menține încrederea publicului.
  5. Managementul și controlul crizei - Coordonarea eforturilor pentru a limita impactul crizei. Poate include decizii operative rapide, gestionarea resurselor și ajustarea strategiilor în funcție de evoluția situației.
  6. Recuperarea după criză - Restaurarea operațiunilor și a reputației organizației după criză. Aceasta implică evaluarea daunelor, continuarea comunicării cu părțile interesate și implementarea strategiilor de recuperare.
  7. Evaluarea și învățarea - Revizuirea gestionării crizei pentru a identifica ce a funcționat și ce nu. Este o oportunitate de a îmbunătăți planurile de criză și de a pregăti organizația pentru viitoarele provocări.