Cum procedează angajatorul, dacă salariatul demisionează după vacanță

Pentru a avea parte de concediu anual, există anumite criterii pe care trebuie să le îndepliniți. Perioadele de timp care dau dreptul la concediu anual sunt specificate în articolul 114 din Codul muncii. În vechimea de muncă, care oferă posibilitatea de a lua concediu de odihnă se includ:

• timpul când salariatul a lucrat efectiv;
• timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menţinut locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu integral sau parţial;
• timpul absenţei forţate de la lucru – în cazul eliberării nelegitime din serviciu sau transferului nelegitim la o altă muncă şi al restabilirii ulterioare la locul de muncă;
• timpul când salariatul nu a lucrat de fapt, dar şi-a menţinut locul de muncă (funcţia) şi a primit diferite plăţi din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu excepţia concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani;
• alte perioade de timp prevăzute de convenţiile colective, de contractul colectiv sau de cel individual de muncă, de regulamentul intern al unităţii.

În cazul în care convenţiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu prevăd altfel, în vechimea de muncă, care dă dreptul la concediul de odihnă anual, nu se includ:

• timpul absenţei nemotivate de la lucru;
• perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 6 ani;
• perioada aflării în concediu neplătit cu o durată mai mare de 14 zile calendaristice; perioada suspendării contractului individual de muncă.

Astfel, potrivit art. 148 alin. (4) din Codul muncii, în caz de eliberare a salariatului înainte de expirarea anului de muncă în contul căruia a fost folosit deja concediul, angajatorul îi poate reţine din salariu suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului. Reţinerea pentru aceste zile nu se face dacă salariatul şi-a încetat sau suspendat activitatea în caz de:

Articolul integral îl puteți citi pe bizlaw.md