De ce mint candidații la interviul de angajare

Salut, zi-mi, te rog, tu ce părere ai despre clipurile video unde, la final, apare cineva care să-ți explice ideea, să digere mesajul și apoi să ți-l strecoare, îmbibat cu saliva propriei înțelepciuni, sub formă de morală?

Eu personal mă simt luat de prost când văd gura lui guru că încearcă să-mi explice gluma.

Am văzut deci, azi dimineață, filmulețul ăsta postat de cineva din amicii de facebook, m-am pronunțat necreștinește și am depășit momentul, pentru ca după asta să-mi dau seama că acest filmuleț mi-a oferit totuși subiectul pentru articolul de azi. Îi mulțumesc.

A nu, nu vorbim despre bani versus pasiune, am vorbit despre asta de atâtea ori până acum. Vorbim azi despre mințit la interviu.

Fata din filmuleț minte la interviul de angajare că, dacă a avut vreodată un vis în cea mai intimă formă, păi ăla a fost să lucreze în compania la care a plecat ca să susțină interviul, la care se mai adaugă câteva păcăleli de aceeași speță, iar angajatorul, care seamănă nițel cu Josh Groban care are tare multe piese frumoase și sensibile printre care Remember when it rained , o angajează.

Mda, poate n-a fost o idee bună să pomenesc melodia. Tocmai am ascultat-o. Iar. Ok, mă scutur și continuu...

Huh !

Pentru ca să-l privez deci, pe Josh Groban – un tip sensibil și cu suflet mare – de angajați care mint la interviuri și s-ar putea să nu-și prea facă treaba, am zis să scriu despre cum pot fi detectați mincinoșii. Ei, bade Josh, remember when it rained cats and dogs and lying biatchez? Uită de acele vremuri, ascultă aici:

Sunt multe semne care trădează minciuna, recognoscibile în filmul Lie to me, ca și în filmul Unde-ai fost?!? regizat de părinți cu ochi scânteind în momentul în care, mici fiind, ne întorceam acasă transpirați, după câteva ore de dispariție fără știre.

Fastcompany.com  face o listă de câțiva posibili indicatori ai minciunii în momentul intervievării candidatului:

• Imposibilitatea de a proba cele spuse într-un exercițiu practic, mai ales când ceea ce spune candidatul se referă la o pricepere de-a sa care poate fi ușor pusă la muncă.
• Candidatul vorbește de la mult la prea mult despre realizările anterioare în context colectiv, ceea ce ar putea sugera că priceperile și calitățile sale individuale sunt îndoielnice.
• Gesturile, evident. Limbajul non-verbal, ticurile, agitarea piciorului, mușcatul buzelor, mișcările bruște pot fi semnale ale minciunii. Pot fi, dar nu e sigur că sunt, totuși.
  Topechelon.com  spune că gesturile nervoase ar putea trăda nu doar minciuna, ci și stresul aferent, în cazul multora, unui interviu de angajare, astfel încât tragerea pripită a concluziilor e riscantă. E nevoie, în consecință, de coroborarea mai multor factori pentru a constata păcatul oral. E ca la doctor, de altfel, unde un singur simptom nu este adesea suficient pentru a stabili un diagnostic. Dacă, spre exemplu, sugerează Fastcompany.com, candidatul își saltă genunchiul doar atunci când se atinge subiectul realizărilor și performanțelor sale, spre deosebire de altul care-și plimbă picioarele pe axa OY tot interviul, atunci angajatorul ar putea începe să fie suspicios.
• Paraverbalul – schimbările bruște de intonație și melismele de voie și fără de voie.
• Un element al deformării voluntare a realității (m-am săturat să folosesc minciună) confirmat și de Forbes.com este limbajul vag și imprecisal candidatului, absența faptelor concrete sau detaliilor, precum și utilizarea aproape exclusivă a termenilor generali în descrierea activității anterioare, a piscurilor profesionale escaladate, etc.

Cam asta-i treaba cu partea tehnică a mințitului, dar hai să te întreb ceva de pe partea emoțională a sa: De ce să minți, amice, la interviu? Pe bune, de ce ai face-o? Doar ca să iei jobul? Ok, admitem că-l iei. Tu-ți dai seama cât de mult te bagi între ciocan și nicovală? Dacă nu ești atât de bun pe cât zici că ești, tu îți dai seama cât de stresat s-ar putea să fii zilnic la muncă? Fie stresat din cauză că va trebui să te autodepășești dublu –triplu doar pentru ca să încerci să justifici ce ai spus în interviu, fie stresat că s-ar putea în orice moment să te trădezi și să te dovedești un mic viermișor de specie inferioară nimerit într-un măr mult prea suculent pentru el. Îmi imaginez că e un supliciu, dar dacă vrei provocări și senzații tari, n-ai decât.

Eu, ca să fiu liniștit, îți urez zi frumoasă și sinceritate cu sinele, dar tu alegi ce vrei.

Pe mâine.